UNFAIR

Capitolul 1

Simt că voi muri în orice secundă. Nu mai suport doi ani infernul ăsta. Nu o să înţeleg niciodată de ce părinţii mei nu îmi dau nici un semn de viaţă. M-au părăsit, au plecat, dar ar putea măcar să vină şi să îmi spună să merg dracului că nu au nevoie de mine. Dar mai e o varianta: poate au decedat. Nu vreau să mă gândesc la asta, însă în saptesprezece ani am avut multe discuţii cu mine însămi şi m-au făcut să îmi imaginez ce e mai rău.

Aici am o singură prietenă, Kate, cu care împart camera infernului. Ea e de aceeaşi vârstă cu mine şi aş putea spune că suntem la fel. Singurul lucru care diferă între noi, este că ea e mult mai frumoasă chiar dacă nu vrea să recunoască asta. Şi poate faptul că ştie de ce a fost adusă aici, dar nu vorbeşte cu nimeni despre asta. Când aduc vorba despre asta, ochii săi verzi se umplu de lacrimi şi nu vreau să o presez, urasc sa o vad ca sufera.

Sunt scoasă din gândurile mele, când uşa se deschide uşor şi pe ea intră un bărbat înalt, îmbrăcat lejer cu un pulover gri, blugi şi ghete negre. Imediat în spatele lui apare Maya. Maya a fost mama mea de aici. Ea m-a îndrumat mereu şi mi-a fost alături când îmi puneam sutele de întrebări despre motivul aducerii mele in acest loc. Observ că se îndreaptă hotărâţi spre mine lucru care mă face să mă sperii pe moment de seriozitatea ei, dar mă liniştesc când văd că zâmbeşte dulce.

-Sisi, dragă mea, el este James. James Wilson.

Sunt puţin confuză. De ce mi-l prezintă? E ceea ce cred eu? Nu are cum...

-Bine, pot face ceva pentru el? întreb serioasă.

-Cred că vrea să te ducă la noua ta casă. Noua voastră casă, zâmbeşte Maya.

Şoc. Gândul meu era adevărat. Eu chiar o să am o casă? O familie? Nu ştiu cum va trebui să mă comport cu el. El pare foarte de treaba şi este foarte calm. Se aşează lângă mine şi îşi pune mâna în jurul meu cu o faţă nesigură. Eu aprob încet din cap. Încep să îl studiez. Arată bine. Are ochi albaştrii, asemănători cu ai mei, par şaten deschis. Nu înţeleg de ce vrea să fie tată. Oare el are soţie? Are copii? Sau a avut?

-Sierra, te simţi bine? îşi drese Maya vocea.

-Eu chiar o să am o familie? O casă? Nu o să mai fiu singură? spun şi îmi dau seama că aveam lacrimi în ochi, cărora le-am dat drumul însfârşit.

-Da draga mea, spune James şi mă îmbrăţişează mai strâns.

-Mulţumesc.. Hm.. Ta.. ezit finalul. Oare să îi spun aşa?

-Nu e nevoie să îmi spui aşa dacă nu eşti pregătită. O să îmi spui dacă vei fi pregătită. Dacă nu vei fi, eu sunt James Wilson, zice şi îşi întinde mâna dreapta spre mine, iar eu o iau şi o scutur prietenos afişând şi un zâmbet printre lacrimile ce imi curg pe fata.

-Sierra. Sierra Lawley.