Pe culmile disperãrii (de Emil Cioran)

Introducere

EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran - preot în Răşinari - şi al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventează începând din 1921 Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd să obţină astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperării,
pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va
mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi
1935 se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un
an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. În 1937 pleacă
la Paris cu o bursă a Institutului francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În
1940 începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă
definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945 începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Préci s de décomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană . Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru „debutul" francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).

SCRIERI:
Pe culmile disperării (Bucureşti, 1934; 1990)
Cartea amăgirilor (Bucureşti,1936; 1991)
Schimbarea la faţă a României (Bucureşti, 1936; 1941; ediţie revăzută 1990)
Lacrimi şi sfinţi (Bucureşti, 1937; 1991)
Amurgul gândurilor (Sibiu, 1940; Bucure şti, 1991)
Îndreptar pătimaş (Bucureşti, 1991)

Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (Bucureşti, 1992
Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) - Silogismele amărăciunii (Bucureşti , 1992);
L'atentation d'exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (Bucureşti, 1992)
Histoireet utopie (Paris, 1960) - Istorie şi utopie (Bucureşti, 1992) La chute dans le temps (Paris, 1964)
Le mauvais Démiurge (Paris, 1969)
De l'inconvénient d'être né (Paris, 1973)
Ecartèlement (Paris, 1979)
Exercices d'admiration (Paris, 1986)
Aveux et anathèmes (Paris, 1987).