Printesa mafiei

Cine esti?

Caleb
Oricât am zis ca o să stau departe nu pot. Nu reușesc. Nu vreau să o atingă nici nimeni. Am făcut o prostie să îi zic în față asta când ieșea de la baie dar nu mă pot controla în fața iei. Cu minimul de control cel aveam am plecat de lângă ea  mai aveam puțin și o sărutam.
Acuma stau în parcare și aștept să iasă din liceu. O văd ca apare dar e puțin aeriană cred ca e din cauza a ceea ce am făcut. E confuză și eu sunt. În urma iei apare Liza blonda ce se ține scai de mine și cum a putut să mă găsească aseară în parcare cu ea pe capotă. Eram extrem de nervos. După ce a plecat ea în trombă cu masina lui Lucas i-am zis și eu blondei să plece. Aveam nevoie de altceva să-mi descarc nervi. Nu prea ia convenit dar nu are de ales. Deodată Alana s-a oprit o văd nedumerită apoi mă uit la mâna iei. Ce mama dracului ce vrea Liza de la ea. De la prieteni ei se uită la mine. Credea ca sunt eu. Nu iubire nu-s eu. Dau să ma duc spre ele dar Bruno ma oprește.
-Cei frate lasă-mă.
-Nu nu. Nu pierd eu un spectacol din cauza ta. Chiar dacă știu ca tu ești vinovat.
-Dar nu o poți lăsa așa pe Alana?
Zic și încerc să mă trag din strânsoarea lui dar Lucas mă oprește și el.
-Caleb o sa suporți cheltuielile pentru acest spectacol sunt sigur. Și de ce ai băgat-o pe sormea într-un rahat de asta? Să știi ca nu-i plac deloc triunghiurile amoroase.
-Nu am făcut nimic. Nu știu de a apucat-o pe Blonda.
-Atunci taci și ascultă. Mai bine zis vizionează păcat ca nu avem floricele.
-Nu auzi tarfa? Ce tarfa Alana ? Trebuie sa ajung la ele cat mai repede nu pot sa stau și sa ma uit.
-Nu pleci nicăieri.
-Lucas cat pariem? 50 extensiile sau 100 nasul?
-Păi cred ca 150 nu ai auzit cum i-a zis?
-Da clar și o să aibă nevoie de mult fond de ten după aia.
Ce ăștia au inebunit pun pariuri pe Alana? Și mai și rad. Mă uit către prieteni ei care sunt lângă ea dar nu intervin. Ce face Luke ăla după ce ca se ține toată ziua după ea nu e în stare să o apere.
-Cum mi-ai zis? Îmi întorc capul spre Alana. O văd calmă și zâmbește?
- Stai departe de iubitul meu alt fel o să fie vai de capul tău?
-Serios și ce o să-mi faci?
-Tu tu. Chiar ai tupeu.
Blondă vrea să o prindă pe Alana de cap. Dar bruneta mea e mai rapidă o prinde pe blondă de cap o atrage atât de tare ca rămâne cu părul iei în mâna.
-Dă-mi drumul tarfa ca te omor!
-Încă ai glas?
-V-am zis ca o sa fie spectaculos.
Mă uit la frați iei cum o privesc amuzați de toată povestea asta. Dar mie nu-mi vine a rade deloc. E vina mea.
Mă întorc iar la Alana care îi dă drumul blondei dar ea nu se lasă vrea să-i tragă Alanei o palmă peste față. Bruneta o prinde de mâna apoi o prinde ce ceafă și o dă cu nasul de genunchiul iei. Nu m-am așteptat la asta.
Cred ca blonda a leșinat. Doar de la un picior? Alana se apleaca și îi ia câteva șuvițe blonde de jos și mă fixează cu privirea. Înghit în sec. Nu știu la ce să mă mai aștept. Alana e imprevizibilă.
-Mult noroc frate o să ai noroc. Îmi zice Bruno și se depărtează 2 pași de mine.
-Tu. Alana e Deja în fața mea. Îmi împinge mâna de păr îi piept. E vina ta. Crezi ca eu sunt o jucărie sa te joci cu ea când ai chef. Nu în nici un caz. Și ia aminte la mine. Și să nu mai vorbești cu mine niciodată. Nu zic nimic nu știu ce să zic. Se îndreaptă cu privirea spre frați iei.
-Cat ați pariat?
-150! Zic la unison frați.
-Dați la mine. Frați scot bani și îi dau Alanei. Tinei o să ai nevoie pentru rinoplastie și alte extensii.
Rămân șocat de ceea ce s-a întâmplat. Ea mă țintește cu privirea, e furioasă. Îmi întoarce spatele și pleacă spre mașina iei împreună cu cei 2 prieteni. Pur și simplu mă uit cu pleacă nu știu ce să fac.
-Zi-mi ce i-ai făcut surori noastre să știm ce ne așteaptă când ajungem acasă.
-Cred ca am dat-o în bară rau?
-Ooo puțin spus. Alanei nu-i place să te joci cu ea. Și cred ca asta tocmai ai făcut.
-De cum nu vreți să mă omorâți și voi?
-Și vrei să-i iau distracția lui Adonis nici gând. Iar dacă Alana ține vrun pic la tine nu o vreau ca capul să-mi stea la picioare. Frate încă nu o știi pe Alana nu e doar o fată. Poate face multe lucruri ți-am zis e mai puternică decât mine. Și la propriu și la fixurat. Chiar de mă vezi un munte de om.
-Ce ar trebui să fac acuma?
-Nimic. Las-o azi să se calmeze.
-Ți-am zis nu-ți bate joc de ea. Hai ne-a chemat mama pe toți acasă
-Dar Alana?
-Stai liniștit ești în siguranță azi. Alana e la poligon azi și antrenament.
-Poligon?
-Ți-am zis ca nu o cunoști.
-Vrei sa ma luminezi?
-Nu asta o sa descoperi singur.
Ce vrea sa însemne asta. Decid să merg cu frați îmi era dor să mănânc de la doamna Castellano. Sincer parcă ar fii ca mama. Aceeași dragoste emană. Ei se duc cu mașina iar eu vin în urma lor cu motorul a trebuie să o trimit pe blonda la infirmieră. Nu arăt prea bine. Chiar a făcut o treabă bună Alana.
Când ajung pe alea casei lor. Pe lângă mine trece ca o tornadă mai mult Alana care e pe motorul iei. Mă uit la frați iei care zâmbesc.
-Ai noroc ca nu te-a călcat.
Cred ca da.
-Hei copii hai în casă. Caleb ce mă bucur ca ai mai dat pe la noi.
Mă cuprinde într-o îmbrățișare caldă. Ce ai mai făcut? Cum ești?
-Să zicem ca bine?
-A supărat-o pe Alana. Zice Bruno.
-Mi-am dat seama după cum a intrat în casă. Bruno dul pe Adonis în spate. Ăștia doi îs ca siamezi împart sentimentele.
O să fie bine crede-mă are nevoie de liniște un pic. Iar tu să-ți ceri scuze. Chiar dacă te iubesc tot iei bătaie.
A zis ca mă iubește ? Simt o căldură în piept. Familie.
-Așa am să fac!
- Hai în casă vorbim mai târziu.
Încă sunt amețit de tot ce se întâmplă nu știu ce să fac.
După un timp ce ne pierdem vremea cu niște jocuri video suntem chemați la masă. Dar în același timp intră și Alana în casa. Pare OK. Nu mai e nervoasă dar supărată tot e. Rămân pe loc în living și mă uit la ea cum urcă la etaj. Mama iei mă observă și vine către mine.
-Ce s-a întâmplat dragule?
-Sincer nici eu nu știu.
-E grea dragostea să știi. Dar trebuie să știi ca o vrei în viața ta.
-Cred ca asta e problema nu vreau să țin la nimeni nu vreau să iubesc nu vreau să pierd.
-O dragule nu poți să fi așa toată viața. E greu ca ai pierdut o persoană importantă pentru tine. Dar nu poți ține pe toți la distanță. Mai ales iubirea. Ce ai zice să te duci sus și să vorbești cu ea?
-Credeți ca o să vrea?
-După cum am văzut-o eu sunt sigură. Și nu o dă în bară. E sensibilă. Și cred ca și ea ține la tine.
-Nu știu ce să zic.
-Du-te.
La îndemnul mamei iei pornesc spre camera iei. Nu știu ce să zic dar măcar să-mi cer iertare. A doua oară în viața mea. Fata asta mă face să las tot zidul ce l-am ridicat în jurul inimi. De fapt la spart cu prima privire. Ajung în dreptul uși bat ușor și aud un glas subțire.
-Da intră.
Ea e cu spatele la ușă e îmbrăcată într-un tricou larg și o pereche de pantaloni scurți. Nu e momentul să mă apuce fanteziile nu azi. Mă uit în jur are o cameră simplă și curată într-un colț o bibliotecă plină de cărți lângă e un fotoliu iar în dreapta sunt câteva lucruri pentru Adonis.
-Bună. La auzul voci mele se întoarce imediat.
-Ce e?
-Am venit să-mi cer scuze. Eu sunt vinovat pentru ce s-a întâmplat astăzi. Și îmi pare rău ca nu am fost să te ajut. Zic tot dintr-o suflare.
-Se vede ca nu ești obișnuit sa îți cer scuze. De ce o faci?
-Pentru ca meriți?
-Merit? Nu știu ce să zic. Și crede-mă nu am nevoie de ajutor știu să mă apăr și singură.
-Da am văzut. Am fost impresionat.
-Și eu credeam ca o sa fi supărat ca ți-am stricat jucăria.
-Crede-mă nu am știu ce are de gând să facă.
-Și nu ar trebui să fii cu iubita ta.
-Nu e iubita mea.
Se uită la mine cu un strop de amuzament. Și își ridică o sprânceană.
-Serios. Ea crede alt ceva. Și din ce am văzut și eu tind să o cred pe ea. Și de ce imi dai mie explicații.
-Nu știu nici eu. În preajma ta simt ca o iau razna vreau să te văd să știu cat mai multe despre tine. Vreau să te cunosc dar în același timp vreau să fiu cat mai departe de tine. Fără să-mi dau seama mă aflu în fața iei. Îi pot simți respirația.
-Acelas lucru pot să zic și eu despre tine.
-Ce?
-O da. Îmi dai o mie de stări. Acuma mă săruți acuma te văd cu alta. Apoi vi și îmi zici ca îs minunată apoi ți-o tragi cu cine apuci. După ai tupeul să-mi zici ca nu am voie să vorbesc cu nici un băiat ce să înțeleg din asta ?
-Vrei să spui ca...
-Vreau sa spun ca nu știu ce simt în legătură cu tine. Rămân aproape de ea uimit de ceea ce spune.
-Să știi ca nu mi-o trăgeam cu ea doar aveam nevoie sa uit de tine. Nu mi te pot scoate din mine nu reușesc.
-E valabil acelas lucru. Și nu înțeleg ce îmi faci mi-am pus în cap să nu mai primesc pe nimeni în inima mea.
-Cred ca suntem în aceeași situație. Își ridică privirea și mă fixează. Simt cu îmi stinge focul din mine cu oceanele din ochii iei. Își coboară privirea spre cicatrice apoi spre buzele mele. O văd cum își umezește buzele și se mușcă de buza de jos.
-Nu mă fă așa?
-Ce?
-Nu te mai mușcă de buza de jos! Nu mă mai pot controla multă vreme. De doresc mult vreau să-ți simt buzele.
-Și cine ce oprește? La auzul acestor cuvinte mă zdrobesc de buzele iei. Au gust divin. Simt ca asta e otravă și antidot pentru mine. Scapă un suspin iar în momentul ăsta îmi introduc limba și o găsește pe a iei. O sărut cu poftă și dor. O sărut de parcă ar fi ultimul din viața mea. Buzele fine ca petalele de trandafir ma sărută și ea apăsat și cu poftă. Simt ca și ea vrea. Totul e întrerupt de strigătele lui Lucas care urcă la noi.
-Hei ce faceți v-ați omorât aici?
Alana s-a tras de lângă mine imediat cum l‐a auzit. O sigur ați omorât ceva. Zice și începe să radă.
-Nu fi măgar Luca nu s-a întâmplat nimic.
-Asta încerci să îți zici ție sau mie.
-Lucas !
-Gata gata. Haideți jos vă cheamă mama. Și poate aveți să ne ziceți și nouă ceva.
-Nu nu avem. Haideți.
O urmez în tăcere nu știu ce aș putea să spun încă încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Sărutul ăla. Cea ce a zis. Ajunși în bucătărie toți ne privesc pe noi.
Alana se aseaza în tăcere la masă. Iar mama iei zâmbește când mă observă.
-Și v-ați împăcat.
-Așa cred.
-Alana?
-Da mama totul e bine.
-Mă bucur așa și trebuie. Mereu trebuie să discutăm când avem anumite nelămuriri.
-Cred ca au făcut mai mult decât să vorbească!
-Lucas nu-i frumos. Nu-i treaba noastră.
-Ba o să fie dacă iar suferă.
-Hei putem să schimbăm subiectul?
-Gata băieți lăsați-o pe Alana în pace. Credeți ca voi sunteți mai buni?
-Nu mama.
-Și cum a fost azi la școală? La auzul acestei întrebări ridicăm toți capul și ne uităm uni la alți. Alana ne săgeată pe toți cu privirea și nici unul nu zice nimic.
- Ce s-a întâmplat. Întreabă tatăl lor care e în capul mesei. Am uitat complet de el.
-Nimic tata. Totul a fost atât de plictisitor. Ca la școală ?
-Băieți?
-Prea multe teme și multe ore tata! Deci Alana are dreptate.
-Să zic ca va cred. A și Caleb o să vorbim după cină un pic.
-Bine. Alana se uită la mine nedumerită și mă întreabă din priviri de ce. Ridic din umeri în semn ca nu știu. Restul cine-i a decurs normal dar de data asta cu multe tachinări între frați și câteva povești în copilăria Alanei.
Chiar ca nu știu nimic de fata asta. Deodată tatăl iei urcă sus și îmi face și mie semn. Îl urmez în tăcere. Nu știu ce vrea.
-Intră băiete. Stai jos.  Are o privire pătrunzătoare parcă am fi la încheierea unei afaceri de miliarde. Și ce ai de gând să faci?
-În legătură cu ce?
-Nu ești prost băiete știi la ce mă refer!
-Alana?
-Da ea.
- Nu știu sincer să fiu. Încă nu înțeleg ce se întâmplă dar nu pot să mi-o scot din cap. Vreau să fiu cu ea dar mi-e frică. Nu vreau să pățească ceva din vina mea.
-Băiete să-ți zic ceva. Familia mea a fost în pericol de moarte de foarte multe ori. Dar fiind împreună am trecut de toate. Iar Alana a suferit de pe urma mea mult. Am mulți dușmani și uni din iei au fost aproape să mă distrugă. Alana a fost răpită și torturată. La uzul acestor cuvinte simt cum fierb în mine. Dar am salvat-o la timp , cu timpul a devenit mai puternică. Ar fi trebuit să divorțez sau să-mi ascund familia în inima munților? Nu am devenit mai puternic mai temut iar copii mei la fel. De soția mea nu mai zic poate ucide la fel cum operează. Așa ca nu pleca la drum cu teama ca ai sa pierzi. Fii mai bun. Și să știi ca țin la tine ca la copilul meu. Ești un băiat bun. Meriți ce e mai bun. Dar trebuie să muncești trebuie să vrei.

Mă uit la el și nu îmi vine să cred ceea ce îmi zice. Nici tata nu mi-a zis ca e mândru de mine. Și el omul din fața mea care până acuma un an nu-l cunoșteam să zică ca mă crede fiul sau.
-Nu știu ce ar trebui să zic.
-Doar un lucru nu o face să sufere pe cat e de puternică pe atât de fragilă îi e inima.
- Îmi dati aprobarea să ies cu fiica dumneavoastră.
-Desigur dacă ea o să vrea. Ți-am zis fii bun.
-Așa am să fac.
-Dacă ai probleme să vii la mine mereu fiule.
Mulțumesc înseamnă mult pentru mine.
-Hai fugi de aici.
Oare chiar pot fi bun pentru ea. Oare mă poate iubi sau eu o pot iubi pe ea îndeajuns? Ajung în living unde Alana mă așteaptă. Mai mult fuge către mine.
-Ce ți-a zis tata?
-Nimic. Doar de niște afaceri a fost vorba.
-Ești sigur?
-Foarte sigur.
-Putem vorbi și noi puțin?
Aprob din cap ca da. Dacă ar fi fost alt cineva aș fi refuzat dar pe ea nu pot. O urmez în spatele grădini se aseară pe veranda într-un leagăn. Îmi face el semn să vin lângă ea.
-Ce o să facem?
-În legătură cu ce?
-Cu noi!
-Cu noi?
-Îți place să repeți după mine?
-Scuze. Ți-am zis când îs cu tine sunt amețit rău.
-La ce te gândești?
-Să te sărut. Se uită la mine cu niște ochi mari. Apoi la buzele mele.
-Mai bine discutăm despre ce o să facem în legătură cu noi. Amândoi ne simțim ciudat unul lângă altul.
-Așa-i. Nu am mai simțit așa ceva.
-Da nici eu.
-Ce ai zice să fim împreună?
-Nu știu ce să zic nu vreau să sufăr. După ce te plictisești după ce dispare atracția asta. Face semn cu degetul între noi.
-Și ce ar trebuie să facem?
-Să o luăm ușor să ne cunoaștem mai bine unul pe celălalt.
- Bine. Și ce vrei să știi.
Se întoarce către mine își ridică mâna la nivelul feței mele și cu mișcări delicate îmi mângâie cicatricea. Vreau să mă retrag dar nu mă lasă
-Stai. Eu nu consider ca ești un monstru sau ca ai fi urat. Cicatricea asta îți dă un farmec aparte pot să zic ca ești frumos cu ea. Face parte din tine.
Cuvintele iei îmi vibrează în cap. Se lovesc de toate colțurile minți. Nu mă crede un monstru.
-Vrei să-ți spun povestea iei?
-Doar dacă vrei. Mă înțelege nu cere mai mult decât știe că-i pot oferi.
- Când aveam de 13 ani casa noastră a fost atacată de dușmani tatălui meu. Am încercat cu disperare să-l sun pe tata fără rezultat. Pe fratele meu l-am ascuns în ascunzătoarea mea dar eu nu am putut rămâne acolo. Tace și mă ascultă. Am coborât să o salvez pe mama dar erau atâți de mulți. Mă opresc câteva secunde ea se uită încă în ochii mei și îmi mângâie obrazul.
Am încercat să o salvez am omorât câțiva din iei dar nu a fost de ajuns unul din iei a încercat să mă taie da în acel moment mama a intervenit și cuțitul a tăiat-o pe ea. Eu m-am ales doar cu asta. Iar ea ....
-De asta te temi să iubești?
-Da.
- Cred ca suntem amândoi greu de iubit.
-De ce nu ești speriată de mine. Omor oameni de la 13 ani. Și acuma poate îs mult mai rău.
-Ești mafiot nu? E în natura noastră să ne apărăm dar și să ucidem. Si eu am ucis.
-Tu?
-Da eu. Și știu sigur ca ți-a zis tatăl meu ce am pățit. Nu știi să minți.
-Am încercat. Ridic din umeri.
-Tata îmi vrea binele de asta. Vrea să fiu fericită iar dacă tu ești fericirea mea el o să fie de acord.
-Cred ca da.
-Doar ca o sa fie greu tu ești genul petrecăreț eu vreau iubire. Nu-mi place să împart.
-Acelas lucru pot să zic și eu. Nu-mi place când te atinge alt cineva.
-Am văzut. Își dă ochi peste cap.
-Ca tot veni vorba nu-mi place când te atinge Luke e mult prea mult.
Deodată începe un ras atât de colorat și cristalin. Cea mai frumoasă melodie pentru urechile mele.
-Luke? Gelos pe Luke? Știi ca el e gay nu?
Chiar nu mă aștept la asta.
-Tot nu-mi place.
-Acelas lucru e valabil și pentru tine.
-Deci suntem împreună?
-Cred ca da. Îmi spune și își apleacă capul rușinată.
-Dacă suntem împreună am voie să fac asta mă aplec spre ea și o sărut cu dor. Buzele iei dulci cu un gust de tutun mentolat e tot ce am nevoie.
Cred ca din seara asta inima mea a început să bată.