Printesa mafiei

Amalgam de stari

Marcus e de-a dreptul ciudat, bipolar doar ca nu are acte. Aseară ne-am sărutat, nu pot spune ca ma sărutat doar el, de data asta m-am lăsat cu totul în voia lui, nu e bine dar nu m-am putut abține.
După la masă era nervos, posesiv cred nu am înțeles, dar în dimineața asta am fost de-a dreptul șocată de prezența lui și prestanța dintre picioare. Aș fi ras dacă îmi dădeam seama ca nu mă holbam la el.

Luna pare fericită să petreacă timpul cu Beatrice pentru tot restul săptămânii am învoito de la școală pentru ca e mai bine așa.
Am lăsat-o cu Alana iar eu plec spre așa zisa mea casă să-mi iau lucrurile.
Nu aș fi visat să stau în așa casă, o fi ea anexa dar e mult mai mult de atâta, dormitoare, bucătărie, baie în fiecare cameră și paturi pentru toți.
O mașină mă așteaptă în fata casei, acuma am și șofer, cred ca am leșinat sau ma omorât cineva ca visez prea frumos.
Urc in state fără să ma uit la șofer.
-Bună. Spun
-Ești pregătită!
Îmi cade fața când îl văd pe Marcus la volan.
-Cred ca am încurcat mașina.
-Nu, eu te voi duce.
Nu apuc să mai zis ceva pentru ca el deja pornește mașina.
-De ce faci asta întreb? Dar nu mă pot uita la el fără să-mi aduc aminte de imaginea de dimineață și să nu zâmbesc așa ca îmi strâng buzele și mi le mușc.
-Razi de mine așa-i? Îmi spune și mă privește prin oglindă.
-Nu! Dar nu pot să fiu serioasă și scap un chicot.
-Și eu aș rade!
Îi întind adresa unde stau apoi Fără să mă  mai pot abține mă pufnește un ras teribil, nu am mai ras așa de ani de zile cred. Când mă uit la el, mă privește intens și zâmbește la mine.
Nu vreau să încep să mă simt în largul meu în preajma lui, dar cumva mă atrage spre el, știu ca nu e genul de bărbat stabil, îi place diversitatea.
Dar la cum arată și modul în care sărută nu îl judec, să fiu bărbat și  să arăt ca el aș fute tot ce prind.

Buzele lui sunt incredibil de moi pentru un tip.
-La ce te gândești?
-La nimic! Spun și întorc capul spre geam.
-Păcat, eu mă gândesc la sărutul nostru.
Ce vrea să facă, să se joace cu mine?
-Și?
-Aș mai vrea!
-Găsești  tu ceva, nu îmi fac griji.
-Nu, eu vreau de la tine!
-Așa, și cum ai de gând să faci? Mă plătești?
Trebuie să-i întorc nesimțirea.
-Îmi pare rău pentru ce am făcut în seara aia eram beat și nu știam ce e cu mine.
A doua oară în viața lui când își cere scuze și ambele dăți pentru mine.
-Ți-ai primit-o !
-Clar, și a doua zi aveam urma degetelor tale.
-Se putea mai bine!
-Cred și eu!
Nu știu cum dar îmi e mai ușor să comunic cu el acuma.

Mașina parchează în fata blocului și mă simt ciudat știind ca vede unde stau.
-Poți să rămâi aici? O să vin repede.
-Bine!
Mă bucur ca nu a fost insistent cu treaba asta.
Când ajung în ușă o văd deschisă, o împing  cu grijă, când intru rămân șocată când văd toată casa pe dos, lucrurile aruncate și sparte. Nu aveam multe dar totul e distrus.
-Ce sa întâmplat aici?
Sar din locul meu, proasta am fost ca l-am crezut.
-Așa cum credeam, nu m-ar fi lăsat să locuiesc aici. E cartierul lui.
-Va cunoașteți tu și Francis?
-Da, am fost împreună!
Îl aud scrâșnind din maxilar iar pumni pe lângă corp atât de tare strânși încât s-au albit. Oare e gelos?
-A fost cu mult timp în urmă îi spun. Dar se pare ca nu mai e acelasi om.
-Cred ca ar fi bine să îți iei ce ai nevoie.
-Da, cred ca asta nu prea mai contează. După cum vezi e distrus totul. Sper doar ca tratamentul Lunei să fi scăpat.
Caut în dulapul ei și răsuflu ușurată când e totul întreg.
-Gata îi spun.
Coboram în liniște dar îmi dau seama ca trebuie să fac ceva.
-Stai, vreau să fac ceva!
-Ar trebui să mergem, sigur a pus să fie urmărit locul.
-Nu durează mult.

M-am dus și mi-am luat la revedere de la bătrâna, a fost bucuroasă ca am plecat din locul ăsta, i-am spus să mă sune când are nevoie de ajutor, m-a durut să o părăsesc. Știu cum e să fii părăsit așa ca îmi e greu să fac lucrul ăsta.
-Ești bine? Ești tăcută de când am plecat!
-Da, doar am lăsat ceva în urma mea. E o bătrânică care a avut grijă de noi.
-Înțeleg.

Ajungem acasă, nou casa să zic așa și provizorie sper ca Luna să nu se învețe aici, nu putem să stăm o veșnicie, dar aș vrea sincer.
-Hei!
-Ce e? Nu mi-am dat seama ca Marcus venise lângă mine.
-Încă mă gândesc la sărutul tău!
Nu știu cum dar mă scoate și din starea mea de melancolie.
-Știi, aș vrea să te strâng de gât câteodată!
-Ai putea, mi-ai spus asta odată sub formă de amenințare dar dacă ai fi un pic mai înaltă poate ai fi în stare.
Chiar ca îmi vine să îl omor, într-adevăr e cu mult mai înalt ca mine, statura lui e impunătoare și sexi. Revino ți Summer.
-Marcus! Mârâi la el
-Îmi place când ești nervoasă.
Spune și pleca, rămân și mă uit la el, cum îmi poate aduce un amalgam de stări.

Seara a venit repede, Luna și Felix sunt bucuroși de tot ce e în jurul lor.
Știind ca s-au pus la somn ies afară pentru a mă gândi la viața mea și ce o să fac în continuare știind ca Francis ar putea să îmi facă probleme.
Am găsit o scară care duce spre acoperiș așa ca e perfect pentru a fi singură câteva momente.
Cerul e plin de stele în seara asta iar luna plină luminează totul în calea ei.
-Aici erai!
Sa dus și liniștea mea!
-Cum mai găsit? Marcus pășește pe acoperiș deja.
-Te-am văzut pe geam, și îmi arăt spre casă mare, e camera mea acolo. Ce e drept aveam o priveliște bună, da am zis ca poate vrei companie.
-Aha!
-Și ce faci aici, urli la luna?
-Nu, mă curăț de purici! 😂😂

Sper ca v-am făcut sa zâmbiți un pic. ❤️❤️