Printesa mafiei

Nu spune asta

Când aud cu ce durere îmi spune Felix asta, picioarele mi se înmoaie dar nu pot să cad acuma.
-Cine?
-Francis!
-Unde ești?
-În drum spre Francis împreună cu familia Gambino.
Închid telefonul și ies alergând în stradă să găsesc orice mijloc de transport. Pe naiba aici nu circulă nici o bicicletă dapai o mașină.
O iau la fugă pentru ca știu ca sediul lui e câteva străzi distanță.
Picioarele simt ca vor să îmi cedeze, mintea să o ia razna, nu știu în ce situație ar putea fi Luna, să nu facă vreo criză din cauza frici.
Aproape ajunsă, văd multe mașini parcate aiurea și inima se oprește toți sunt acolo, fetele , fratele meu și Marcus.
Nu e nimeni afară ca să mă oprească, asta nu e de bine, știu pe de rost tot locul ăsta, când intru în sala mare simt ca  pământul s-a oprit. Luna are îndreptată spre ea o armă, la fel și Beatrice. Felix și Marcus și ei sunt la fel. Dar nu pot sa cred ca însuși Francis face acest lucru
-Dacă nu iti cobori arma din fața surori mele te omor! Urlu cat pot de tare pentru ca simt ca totul e prea mult.
Toți se întorc spre mine, Felix e speriat , Marcus nu știu, dar sigur nu e bucuros ca sunt aici iar fetele speriate și plânse, Luna e albă ca varul semn ca nu se simte bine.
-Summer, ce cauți aici? Mă întreabă Francis
-Ce caut? Ce caut, spune-mi tu de ce mi-ai răpit sora?
-Sora ta?
-Da!
-Nu am știu!
-Nu ai știu? Felix are o armă îndreptată spre cap la fel și cele două copile. Pentru ce?
-E sora lui Gambino!
-E un copil prostule, un copil! Tip la el, aproape ajunsă în dreptul fetelor îi dau mâna lui Francis la o parte.
-E o Gambino!
Gata nu îl mai suport, îi dau o palmă peste față.
-E un copil de 7 ani, ce vrei să faci? Să o omori să îi distrugi familia, sau să îl omori pe fratele ei în fața unui copil?
-Sum, ești de partea lui?
-Sunt de partea familiei mele care e amenințată de tine. Spune-le toți să își coboare armele acuma!
Face semn spre băieți lui.
-Felix scoate-le pe fete afară acuma, Marcus la fel și tu cu oameni tăi!
-Summer ce faci? Mă întreabă el, își face griji pentru mine?
-Acuma!
-Ați auzit băieți afară!
Dar el rămâne pe loc.
-Și tu!
-Nu!
Felix și  încă un băiat le ia pe fete în brațe și ies afară.
-De ce faci asta?!
-Francis, de azi înainte sa mă uiți, să nu mă mai cauți niciodată.
-Nu fă asta, Sum!
-Mi-ai amenințat sora bolnavă, cu o armă. Ce aveai de gând să faci?
-Nimic!
-Serios? Ai fi fost in stare sa le omori?
Nu spune nimic doar se uita in ochii mei, e diferit fata de cum il știam eu.
-Și tăcerea ta e un răspuns îi zic. Plec , să nu îndrăznești să vii după mine.
-Nu!
-Atunci împușcă-mă! Marcus se apropie de mine iar Francis face pași  în spate.
-Pleacă!
-Să nu te atingi de ei, dacă faci asta o să mă ai pe conștiință.
O fi el nervos dar eu sunt dezamăgită de el, încă un om din viața mea m-a ranit.
Mă întorc și îl iau pe Marcus de mână pentru ca știu ca așa îl voi răni și eu, îl aud în spatele meu cum aproape explodează.
Mă pun în spatele lui Marcus și îl împins mai mult, știu ce avea Francis să facă.
-Summer!
-Nu acuma Marcus, vreau să-mi văd sora prima dată.
Nu mai zice nimic apoi se urcă în mașină și eu la fel doar ca în spatele lângă fete. Nici nu văzusem ca și domnul Gambino era acolo.

M-am trezit acasă la ei, oricum momentan nu știu ce să fac.
Luna s-a liniștit dar încă tremură din cauza socului, o să aibă coșmaruri sigur.
-Summer ești bine? Mă întreabă Felix
-Da! Unde e Luna?
-Doarme cu Beatrice în camera ei!
-Trebuie să mergem acasă!
-Mai e sigur pentru noi acolo?
-Ies afară puțin!
Am nevoie de aer, am nevoie să plâng, să mă eliberez de tot, mă arunc pur și simplu în iarbă și îmi las sentimentele să curgă.

Simt ca cineva se apropie de mine, mă ridic și încerc să-mi șterg lacrimile, când mă întorc îl văd pe Marcus, pare obosit, nervos și deranjat.
-O să plecăm, în curând! Îi spun
-Nu pleci!
-Poftim?
-Nu pleci o sa stai la noi!
Mă uit la el șocată de ce spune și nu îl înțeleg sau mai bine spus nu pot procesa ce spune.
-Mama și tata au hotărât să vă ofere casa anexa vouă, știu ca nu te poți întoarce unde ai stat.
-Nu pot!
-Nu ai de ales, lasă încăpățânarea deoparte și gândește-te la frați tău.
Încerc să mă mișc de colo colo încercând să-mi dau seama ce să fac, dacă mă întorc înapoi Francis sigur va face ceva, e diferit acuma! Dar unde aș putea pleca, așa pot pune în pericol pe altcineva, aici o să fie totuși în siguranță.
Nu mi-am dat seama ca sunt atât de stresată până nu l-am simțit pe Marcus luându-mă în brațe, căldura corpului său mă învăluie și nimeni până acuma nu a făcut asta în momentele mele de criză.
-Marcus?
-O să fie bine, voi fi aici!
Nu face asta , te rog, nu îmi spune lucruri pe care nu o să le faci. Nu vei fi aici, poate o perioadă dar vei pleca, toți pleacă!
Și din nou lacrimile încep să îmi curgă fără oprire, viața mea e un dezastru familia mea e pe drumuri.