Printesa mafiei

Sfarsitul povesti

De la răpirea Carlei și până acuma au trecut aproape 4 luni, și Marcus s-a ținut de cuvânt.
4 luni în care non stop e pe capul meu, oricât l-aș iubi asta depășește limitele la propriu.
Doctorul mi-a spus să fac mișcare pentru ca am nevoie ca să pot naște ușor, da de unde înțelege nuuuu.
Cu cat stau la pat, copilul se împinge în burta mea îngrozitor de tare.
-Clar o să fie băiat și o să facă box.
-Poate e fată și o să danseze.
-Pote.
Mâinile lui au fost doar pe burta mea enormă pentru a nu pierde nici o mișcare, nu am mai vrut să știu ce e bebe așa ca aflam la naștere.
-Vreau să mă plimb, o să uit să-mi folosesc picioarele.
Îl iubesc asta e clar ceea ce nu mă credeam în stare, pentru ca el m-a învățat să fiu ce sunt acuma, fericită.
Pentru ca cu o singură privire înțeleg totul de la el, și îl ador când mă privește.
Îmi mângâie chipul cu atâta dragoste încât inima bubuie în mine, pentru ca m-a făcut să mă simt acasă.
-Bine, dar o să avem grijă!
-Bine.
Încă m aliere în ochii lui, și încă încerc să înțeleg cum din arogantul acela a devenit atât de calm și pornirile pe care credea ca le are i-au dispărut cu timpul.

-Pot să te plătesc dacă mă lași singură? Îi spun eu
-Nici o șansă! Vrei plimbare mergem împreună!
Nu mai are rost să continuăm discuția ca nu o să reușesc nimic.
De o săptămână am început să am și dureri, iar doctorul mi-a spus ca poate veni din moment în moment.
Mi-e frică de mor, să am un copil micuț, e terifiant sincer.
Coboram scările și chiar când ajung pe ultima treaptă o durere îmi cuprinde toată zona de sub burtă.
-Aaaaaa! Tip și simt cum un lichid fierbinte se prelinge pe picioare.
-Ce e ?
-Vine bebe!
Face ochii mari și îmi dau seama ca el e mai speriat decât mine.
-Acuma aduc bagajul, actele, hainele, laptele, papucii, spune urcând în fugă pe scări.
-Si eu?
-L-ai pierdut. O aud pe Alana.
-Nasc! Spun încercând să nu plâng.
-Va fi bine crede-mă am născut de 4 ori, haide te duc eu.
-Nuuu, nimeni nu se atinge de ea, eu o duc.
-Uită-te la tine nici nu știi unde e spitalul în starea ta.
Și cred ca așa e , e plin cu tot felul de lucruri care nu cred ca ne trebuie.
-Geanta și pătura vor fi de-ajuns.
Îi spun.

-La naiba Marcus te omor cu mâna mea! Tip cat pot de tare, nici biciuită nu am simțit durerea asta.

Marcus
-De ce țipă așa tare?
-O doare!
Stau pe hol și îi aud țipetele groaznice de după ușă iar pornirea mea e să mă duc la ea dar tata mi-a spus ca mai bine nu fac asta. Pentru siguranța mea.
-Nu mai rezist!
-Dacă vrei să te omoare cu mâna goală du-te.
Îmi aduc și acuma aminte de amenințarea ei ca mă sugrumă și cred ca acuma ar fi în stare.

În sfârșit Summer e mutată în salonul ei, toată familia e în urma mea dar i-aș cam împușcă pe toți acuma pentru ca vreau să fiu doar noi doi și copilul.
Intru în salon și inima îmi pulsează cu putere. Summer vizibil obosită dar fericită tine lângă ea un fel de pătuț.
Înaintez ușor și temător, și plin de emoții.
-Vino!
Mă îndeamnă ea. Mă apropii și rămân nemișcat când văd ghemotocul roșiatic și grăsuț.
-E băiat?
-Da!
Nu a fost doar un moft de al meu așa am simțit eu ca va fi.
-Ești bine? O întreb în timp ce încerc să îl iau în brațe dar nu știu cum să o fac.
-Acuma să zicem, dar vroiam să te sugrum.
-M-am gândit la asta!
-E frumos!
-Ca taica-su!
Lunile astea căutasem un moment să îi spun acest lucru dar nici unul nu mi se prea potrivit.
Scot din buzunar obiectul micuț și încerc să il pun lui bebe în mânuță.
-Iubito ce are bebe la mâna?
Ea speriată să apropie și începe să examineze dar se oprește când vede inelul din pumnișorul lui.
-Ce e asta?
-Nu am găsit momentul potrivit să o fac dar acuma simt ca e. Tu, eu și copilul nostru o familie asta să fim.
Summer iubirea noastră, vrei să fii soția mea?
-Da!
Hotărâtă dar cu lacrimi în ochii.

După 3 ani
Summer
Micuțul Matias, aleargă ca un bezmetic prin curte, avem noroc ca e mare, ne-am mutat în casă mare după insistentele lui Alana iar Felix și Luna au rămas în cea anexa.
Felix a terminat liceul iar asta m-a făcut extrem de firi iță și vrea să urmeze facultatea, Luna e cea mai frumoasă posibil, crește și devine o domnișoară în toată regula.
După toate lacrimile, zilele întunecate din viața mea acuma sunt cea mai fericită.
-Iubito? Ce faci aici singură?
Dupa ce m-a cerut de soție la un an de zile am făcut și nunta, am vrut doar ceva în familie și cu prieteni. Și a fost cel mai frumos moment.
-Mă uitam la copii!
-Ce zici mai facem, un frățior sau o surioară?
-Dacă naști tu, da!
-Dacă aș putea aș face-o!
Îmi doresc încă un copil o fetiță poate, dar încercăm de doi ani fără rezultate.
-O să reușim împreună!

Mă uit la el și îmi dau seama de fericirea care mi-a adus-o.
Nu e nimic ușor, dacă e ușor nu e de durată! Nici măcar iubirea nu dispară și nici perfectă. E cu certuri, cu lacrimi, se mai pun și îndoielile.
Dar e frumoasă și merită efortul, iubirea e dificilă dar de multe ori e ceea ce trebuie.
-Te iubesc! Îi spun
-Te iubesc enorm de mult Prăjiturica!

Și sfârșitul povești, l-am scris dar acuma la urmă sincer mi-a intrat puțin nisip în ochii.
Nu aveam de gând să fac o continuare dar un simplu comm m-a făcut să o încep și asta a ieșit.
Se putea mai bine, de fiecare dată cred asta.
Alana va rămâne mereu preferata mea.
Va mulțumesc pentru comentariile la care am râs, mati certata și cred ca înjurat doar ca asta nu ați scris. ❤️
Va mulțumesc pentru tot! ❤️❤️❤️🥰