Printesa mafiei

Macar ma iubeste

Zilele trec iar Summer încă mă ține la distanță față de ea, am încercat să  îi las spațiu, o privesc de departe, noaptea mă duc în camera ei și stau aproape până dimineață.

Ieri a fost prima dată când mi-a vorbit de când a venit din spital.
Dar ajung să nu mai suport toată nebunia asta.
-Fiule ești cu mine?
Uitasem complet unde sunt.
-Da tata!
-Nu pari.
-Doar problemele cu Summer, nu vorbește cu mine, iar eu nu pot fi lângă ea.
-Ai răbdare!
-Mi-am pierdut-o pe toată!
-Atunci du-te și spune-i ce simți!
-Crezi ca se va îmbuna?
-Nu ai ce prinde!
Așa e nu mai am ce să pierd, ori ea,  ori orgoliul. Mă ridic de pe scaun și ies afară iar direcția mea e spre casă.

Intru în casa ca o vijelie și urc în dormitorul ei, dar nu e aici, începe să-mi bată inima cu putere neștiind unde ar fi, cobor și nu o văd nici pe Luna.
-Casa anexa! Spus și mă duc direct acolo, când ies afară văd cateva bagaje și ce e mai rău îmi vine în mi te, apoi Summer iese afară. Nu mă va părăsi, nu o voi lăsa.

-Nu pleca te rog, dă-mi o șansă Summer, nu pleca!
Ea doar se uită cu ochii mari la mine. Nu mă crede, vrea să plece din nou.
-Iubito iartă-mă ți-am greșit, când am ales să îți rănesc sufletul nu m-am gândit ca o să fie așa de dureros, și îmi dau seama ca pentru tine a fost și mai rău. Te iubesc Summer ca un nebun, ești singura femeie din viața mea care m-a făcut să-mi doresc iubire și să fiu în brațele tale.  Te iubesc din prima clipă, doar nu am știut ce e cu mine , n-am avut niciodată pe nimeni pe care să iubesc sau să mă iubească cum o faci tu.

-Marcus!
-Nu, nu pleci nu te las, avem un copil împreună, vreau o familie cu tine, vreau să fiu langa tine.
-Ai terminat?
-Nu! Încerc să trag aer în piept pentru ca am vorbit prea repede. Aș ucide pe oricine pentru tine. Aș da foc lumii pentru tine, aș renunța la tot ce am și să devin un om normal dacă asta te face fericită. O să fac totul de la zero doar să știu ca mă iubești, pentru ca tu și copilul sunteți totul pentru mine. 
-Nu plec! Spune ea
-Nu pleci! Îi spun hotărât.
-Păi nu!
-Stai ce? Nu pleci? Întreb confuz
-Nu astea îs doar bagajele pe care le-am primit din Marysville. Spune și îmi zâmbește.
-Mă ierți, mai iertat?
-Nici nu am fost supărată pe tine, doar rănită!
-Mă iubești?
-Te iubesc cu adevărat când mi-am dat seama ca, chiar și după toată durerea pe care mi-ai făcut-o , nu am putut să te urăsc.Cuvintele ei mi le repet din nou și din nou, apoi mă duc direct în fața ei și o sărut, la naiba cu dependența mea de ea, la naiba cu orgoliul ei.
-Ești a mea și doar a mea!
-Am de ales?
-Sunteți ai mei!

E a mea, doar a mea, zâmbetul ei, nu o să fac să regrete nici o secundă ca mi-a dat șansa asta.
-Sincer ești mai bun la scuze decât taică tu! O aud pe mama.
-De când ești aici?
-Cred ca mergea și un buchet de flori! De destul timp încât să înregistrez declarația ta și să ți-o arăt când o superi pe Summer.
Am impresia ca mama o iubește mai mult pe ea decât pe mine.
-Va iubesc pe toți, nu fă fața aia de rănit la mine!
-Măcar Summer mă iubește, nu? Întreb
-Poate!
Nu știu de cum norocul ăsta da seamănă prea mult între ele iar asta mă sperie groaznic.

Să încet să mai continui povestea? Eu aș duceo spre sfârșit sincer!