Printesa mafiei

Buzele iei sunt antidot.

Alana
Nu îmi vine să cred ca am decis să fim împreună dar nu pot nega ceea ce simt față de el. O atracție, mii de stări când ma sărutat am simțit cum buzele noastre scot scântei. Doar sărutul ăla. Tânjeam după el. Oare e bine că-l las în sufletul meu. Aseară am discutat ca o să o luăm ușor.
Încerc să mă pregătesc de altă zi. Oare azi ce va fi? Deodată aud un ciocănit în ușă. Am strigat să intre crezând ca e mama.
-Bună frumoaso!
-Caleb? Ce ce faci la ora asta aici.
-Sincer nici eu nu știu dar trebuia să te văd.
-Să întâmplat ceva?
-Nu. Dar cred ca o sa se întâmple. Nu înțelegeam ce vrea să zică cu asta până ce nu i-am urmărit privirea și atunci mi-am adus aminte ca îs doar într-un prosop minuscul.
-Nu te uita așa.
-Cum aș putea să nu o fac. Tu ai văzut cum arăți iubito?
Iubito cunvantul ăsta venit din gura lui îmi dă fiori pe spinare. E atât de sexi. E îmbrăcat într-o cămașă albă și o pereche de blugi negri. Cu părul lăsat în voia lui și câteva bucle rebele îi coboară pe față. Mă simt atrasă de el.
Înaintează spre mine în ochii lui văd eu licăr diabolic cu m o poftă de mine. Nu. Nu e bine. Mă cuprinde de talie iar cu un deget îmi mângâie gâtul coborând spre sâni.
-Ai o piele foarte catifelată. Mă sărută pe gât. Și dulce. Miroși a cocos. Cred ca a devenit preferatul meu.
-Nu am zis ca o sa o luam ușor?
-Ba da. Dar la cum arăți e cam greu. Îmi șoptește la ureche. Simt cum un val de căldură mă cuprinde în tot corpul iar în stomac simt un sentiment ciudat.
-Hai îmbrăcate te duc eu azi la școală!
-Dar.
-Nici un dar. Vreau să fiu lângă tine.
-Bine da așteaptă-mă jos.
-Da vreau să rămân aici.
-Bine dar eu mă duc în baie.
Oftează dar se aseară pe pat lângă Adonis.
Deachid dulapul nu știu ce să iau pe mine. Dar am rochița asta de la frați mei. Cred ca e perfectă e de un alb pudrat cu flori mărunte și un decolteu cat de poate de ok.
Mă duc în baie să mă pregătesc îmi las părul pe spate azi îmi trag rochia pe mine. Are câte o despicătură pe fiecare picior dar nu e adânc. Ies din baie iar Caleb e tot pe pat când aude ușa se întoarce imdiat spre mine. Pe buze îi apare un zâmbet. Îi stă minunat când zâmbește. De ce îmi bate inima așa tare? E ciudat în preajma lui.
-Iubito arată minunat.
-Mulțumesc.
-Nu îmi mulțumi asta e adevărul. Îmi zice și vine și mă sărută. Ador sărutul lui. Gustul lui de tutun e tot ce ai nevoie.
-Ai un gust divin. Hai sa mergem ne așteapta jos frați tai.
-Ooo ei nu știu ca suntem împreună.
-Stai liniștită și-au dat seama de mult timp de noi mai ales Lucas.
-Zici.
-Da. Și stai puțin. Vine în spatele meu și îmi scoate părul de sub rochiță. Ai un păr ce te duce cu gândul numai la păcate. Simt cum mă inrose toată. Hai.
Mă prinde de mâna și coboram amândoi. Când mă văd frați mei încep să radă.
-Ce ți-am zis ca vor fi împreună!
-Nu-i corect ai știu ceva ce eu nu știu?
-Iar ați pus pariu pe mine? Nu pot să cred așa ceva.
-Nu te tine. Pe fericirea ta.
-Da ca voi și știți ce-i aia.
-Gata lasă-i. Știi ca o sa radă de noi o vreme.
-Nu și dacă îi liniștesc eu. Adonis.
-Gata gata nu mai zicem nimic.
Așa credeam și eu.
-De ce oare ți-am luat câinele ăla nu înțelegem.
-Norocul meu. Hai la școală.
-Dacă voi mergeți împreună îmi dai mie mașina ta surioara? Se milogește Lucas.
-Nu pe aia o conduc eu azi. Strigă Caleb ce deja e cu cheile mele în mână.
-De ce tot îmi vreți toți mașina?
-Tu vorbești serios. O mașină ca aia nu mai sunt decât 2 în lume și sigur stau într-un garaj. Dar tu o folosești și vreau să profit de asta.
-Scuze băieți azi e a mea.
-Și ce ați zice dacă vă aduc una exact la fel și nu ma bateți la cap să vo dau pe a mea?
-Dacă ar fi adevărat am face asta dar e imposibil.
Bine notat să le iau mașina să mă lase în pace.
-Iar tu deja ai început să profiți de mine.
-Iubire încă nu profit de tine doar mă bucur de minunăția aia pe 4 roți. De profitat o să vorbim mai târziu. Înghit în sec numai când mă gândesc la ce se referă. Hai să mergem ca deja mă obosesc gemeni ăia doi.
-Asta nu-i nimic. Îi zic cat să mă audă doar el.
-Și chiar ai de gând să le iei o mașină?
-Ca să mă lase în pace cred ca da.
-Dar îs extrem de scumpe și deja îs vândute nu cred ca ți-ar da nimeni mașina.
-O dragul meu încă nu mă cunoști.
-Uimestema? De unde ai face rost de atâția bani?
-Îți zic un secret. S-ar putea să am mai mulți bani de cat are tati și cu un singur telefon mâine dimineață mașina e în fața casei.
-cine ești?
-Nu degeaba mi se zice prințesa mafiei să știi. Am modificat mașinile unor miliardari care au plătit mai mult decât trebuia. Iar câteva din programele mele sunt destul de folosite la mașini.
-Și câte lucruri știi să mai faci?
-Păi tras cu arma, înot, lupte corp la corp , citit, curse , reparat mașini și modificat , puțin IT, afaceri și desigur bani.
-Cred ca ești femeia perfectă. Unde ai fost până acuma?
-Cred ca când ai venit tu eu am plecat.
-Da din păcate așa e. Al fel ne-am fi cunoscut mai demult. Dar de ce ai plecat. Desigur dacă vrei să-mi spui.
-Da. Am fost cu un băiat mai bine de un an. Nu cred ca ma iubit nici măcar un pic. Aflasem ca ma înșelase non stop și de fapt era infiltrat la noi pentru a fi spion pentru un alt clan. Când am aflat m-am simțit trădată. Jignită. Bătaia lui de joc. Iar ca totul să fie și mai frumos a încercat să mă răpească apoi să mă violeze. I-am auzit maxilarul încleștanduse. Dar nu a reușit mai nimic. Și am avut nevoie de o perioadă mai liniștită și așa am mai făcut și ce îmi place.
-Înțeleg. Haide am ajuns.
-Știi ca o sa fim in centrul atenției nu?
-Iubito și ai de ce. Ești ce mai frumoasă. Să știi ca ești prima cu care mă afișez.
-Ar trebuie să fiu măgulită?
-Cred ca da. Dar tu nu ești ca restul fetelor. Ești aparte. Stai un pic apoi cobora. Fac cum zice el și nu știu ce vrea să facă ,încojoară mașina și apare în dreptul meu și îmi deschide portiera îmi oferă mâna.
-Vă rog prințesa.
-Nu exagera de rog.
-Chiar deloc.
Deja toată parcarea e cu ochi pe noi frați mei au ajuns și ei dar lângă iei văd un băiat pe care nu îl cunosc.
-Haide vreau să-ți prezint pe cineva. Alana el e fratele meu Aiden.
-Bună îmi pare bine.
-Deci tu i-ai sucit mințile. Îl cred acuma. Ai fost super duminică pe pistă mia plăcut cum te-ai urcat pe pereți.
-Nu a fost cine știe ce.
-Serios?
-Hai surioara nu mai fi modestă. Știu ca mai băgat în toate boabele dar nimeni nu am mai făcut asta pe pistă.
-Și cel mai important nimeni nu i-a ținut piept așa. Nu-i așa frățioare?
-Nici nu vreau să-mi aduc aminte. zice și își dă ochi peste cap. Sper să nu mai faci în viața ta așa ceva!
-Serios băieți? Și voi credeți ca asta e mult. Doar sunt fulger ați uitat eu nu!
-Nici să nu aud e periculos ce ai făcut.
-Dacă aia e periculoasă nu mă gândesc la ce o să ziceți când vă arăt videoul ăsta. Îmi caut repede prin telefon un video de când am fost în Dubai vara trecută și am fost pe o pista extrem extrem de periculoasă cum zic frați mei. Le arăt videoul. Toți se uită foarte curioși și fascinați și confunzi.
-Cei cu videoul ăsta. Da e super ce face tipul ăla cu mașina aia peste dubele alea de nisip dar ce legătură are cu tine.
-Uită-te mai departe. Acuma cred ca urmează o parte în care efectiv zbor câteva sute de metri sărind de pe o dună de nisip iar căderea nu-i deloc plăcută. Toți au niște ochii ieșiți din orbite când văd cine iese din mașină.
-Nu cred. Strigă Caleb la mine.
-Ești nebună surioara? Cum să faci așa ceva. Dacă vede tata îți ia toate mașinile. Mă apucă un ras sănătos efectiv nu mai pot. Îi arăt videoclipul din mașina coboară tata. Da tata în perioada aia și tata venise cu o afacere și așa ne-am întâlnit și a vrut și el o mică discuție. Amândoi de fapt toți 3 ridică ochii care mai au un pic și iei din orbite. Lucas îmi ea telefonul din mână și dă din nou pe partea cu tata.
-Tata? Tata?
-Domnul Castellano? Zic toți odată.
-Nu asta sigur e o glumă e vro clona ceva tata nu s-ar urca în așa ceva
-Ooo ba da și să vedeți cum conduce tata și ce drifturi perfecte face.
-Tu tu mică ștrengărește cum ai putut să te vezi cu tata și cu noi.
Să știi ca ne supărăm pe tine. Îmi dă telefonul și amândoi pleacă.
-Ce a fost asta?
-Încă nu ai terminat sti cat de periculos e ceea ce ai făcut?
-Gata gata e cea ce îmi place să fac. Și nu mi-a zis nici tata ce să fac credeți ca va ascult pe voi. Și cei doi o să le treacă supărarea când o să ajungă acasă și o să-și vadă mașina.
-Cine ești ? Și ce-ai făcut cu Alana?
-Tot eu sunt doar ca încă nu știi tot despre mine. Cum ai zis și tu nu-s o fată oarecare.
- Caleb pentru o mașină ca aia nu aș sta supărat pe nimeni toată viața. Zice Aiden cu privirea spre mașina mea.
-Aia e a mea băieți. Dar o să aveți una pe care puteți să o împărțiți cu frați mei dacă or să vrea.
-Ce deja le-ai luat mașina? Întreabă Caleb
-Frate unde ai găsit-o pe fata asta ca vreau și eu.
- Ea m-a găsit pe mine și e raritate frate. Și e a mea.
Zice apoi se uită la mine și își zdrobește buzele peste ale mele.
-Iubito ai gust de rai.
-Dacă în rai se fumează așa o fi.
-Îmi place iubita ta frate.
-Să nu-ți placă. Hai la ore ca am întârziat.
Orele au trecut foarte repede azi probabil și din cauza miilor de întrebări de la Luke și Ida. Plus privirile din toată școala. Mai avem o oră. Deodată apare Aiden și îl strigă pe Caleb sare ca ars de pe scaun la auzul numelui său și coboară repede. Îi văd ca au o discuție aprinsă Aiden pare speriat.
- Iubito eu o să plec mai devreme azi am o problemă la sediu.
- Dacă e ceva grav poți să îmi spui te putem ajuta.
-Nu nu tu du-te doar acasă și vorbim când termin. OK?
-Bine. Ia mașina mea dacă e nevoie.
-Nu o iei tu și pleci direct acasă ne-am înțeles?
Bine. Dau din cap aprobator se apleacă și îmi oferă un sărut cast. Și pleacă în grabă ceva nu e bine. Atâta timp cat a folosit cuvântul acasă de două ori clar e ceva putred la mijloc. Mă trimite acasă știind ca acolo sunt sub pâza. Dar nu se face așa. Îi dau mesaj lui Sergiu să îl urmărească pe Caleb nu pune întrebări doar execută asta îmi place la el.
-Alana e vro problema? Mă scoate din gândurile mele Luke.
-Nu știu dar așa cred.
-Te putem ajuta?
-Nu Ida știți ca țin la voi și nu vă bag în belele.
- Știi ca ne-am antrenat cu tine nu? Exact pentru genul ăsta de belele?
-Da știu dar voi o să fiți mereu ultimii ce o să intervină în caz ca nu sunt alte soluții. Știți ce am discutat mereu.
-Da dar acuma ce facem,nu a părut prea bine?
-Știu și am un presentiment rău.
-Luke dute la Bruno și zi-i să pregătească câțiva oameni buni din sediu și arme. Presimt ca o să avem nevoie de ele. Dar sper ca de data asta să mă înșel.
După ce am venit acasă cu frați mei și după ce le-am povesti ce s-a întâmplat mi-au zis să nu-mi fac griji ca o fi ceva minor. L-am tot sunat dar nu răspunde deloc. La fel și fratele lui. Nimic
Au trecut câteva ore și simt ca o iau razna nici un telefon mesaj nimic. Cică telefonul lui încă e la sediu. Dar de ce nu răspunde.
-Lucas trimite un om să vadă ce se întâmplă și cum ajunge acolo să sune imediat.
Zis și făcut trec 30 de minute nimic. Trec 40 minic trece o oră și nimic. -Lucas nu am zis clar ca vreau sa sune când ajunge acolo.
-Ba da. Dar nu înțeleg ce s-a întâmplat.
-Uită-te după semnalul telefonului ar fi trebuit să zică ceva imediat după 30 de minute.
Îi văd privirea lui Lucas și nu-mi place.
-Zi!
-Telefonul e deconectat.
-Perfect exact cum ma așteptăm sincer știți ca s-ar putea întâmpla orce în momentele astea?
Așa ca echiparea și hai și zile băieților să lase mașinile la 2 străzi distanță chiar și 3 și anunță oamenii dacă prima echipă eșuează vină alți.
-Nu e prea mult.
-Nu deloc. Și sună-l pe Vladimir. -Vladimir ești sigură știi ca el lucrează doar prin favoruri? Și nu aș vrea să îi datorezi ceva.
-Nu, el îmi datorează mie și sună odată. Nu mai avem timp și așa am pierdut destul.
-Vorbim maine despre asta.
-Dacă o să mai fie mâine. Ceva nu îmi miroase a bine deloc.
-Ce vrei să zici.
-M-am simțit urmărită de câteva zile încoace nu am văzut nimic suspect dar jur ca ceea ce se întâmplă acuma sigur are legătură.
-Și tu acuma spui puteai fi în pericol.
-Hai să mergem. Nu am văzut nimic ciudat doar am avut senzația asta.
-Sper ca totul să fie în capul tău.
Ajungem în mai puțin de 15 minute în zona îmi las mașina la distanță de 2 străzi. Sentimentul ca ceva nu e bine e din ce în ce mai puternic. Și parcă e mult prea liniște.
-Ceva nu e bine. Îl aud pe Lucas.
-Știu frate știu.
Înaintăm încet dar simt ca iar sunt urmărită și nu înțeleg de unde vine. Mă opresc.
-Ce e?
-E o capcană!