-Alana, ce căutați aici?
Dintre toți oamenii nu credeam ca pe ea o să o văd.
-Îmi făceam griji pentru tine.
-Cum mati gasit?
-Summer, nu știi multe despre mine, dar eu pot afla orice e posibil și imposibil de aflat.
-Dacă va trimis el, chiar ați venit degeaba.
-Vorbești dește prostul lumi, nu prea cred, nu am vorbit de o săptămâna cred și nici acasă nu-l primesc.
-Nu vreau să vorbesc despre el!-Nici eu, vrei să mergi la o cafea?
-E seara!
-Nu contează, unde stai?
-La câteva străzi distanță, asta e avantajul unui oraș mic.
Spre surprinderea mea Alana chiar nu a spus nimic de fiul ei, Luna s-a bucurat sa o vadă și a primit și o scrisoare de la Beatrice iar acuma scrie și ea una.
-Beatrice e foarte supărată.
-Și Luna chiar dacă nu arată!
-E ca tine!
-E mai bine așa, prefer să afișez un zâmbet decât să fiu tristă și să explic ce am.
-Așa e! Și deci ești la liceu?
-Da, câteva luni si îl termin dar am vorbit cu directorul sa pot da examenele și să absolv mai repede dacă se poate.
-Ai început din nou să faci o sută de treburi.
-Trebuie, ei doi sunt importanți pentru mine.
-Ai un simț părintesc extrem de dezvoltat de asta mi-a plăcut cum ai grijă de Beatrice. Iar caracterul tău m-a cucerit.
-Sincer de ce ați venit?
-Doar să te văd Summer, la cum ai plecat mi-am făcut griji pentru voi. Știu ca nu ești obișnuită sa le pese altora de voi, dar mie îmi pasă.
-Nu vreau să le pese pentru ca apoi îmi fac speranțe, cred în ei și apoi dispar.
-Știu, dar eu mă bucur ca v-am văzut, și ca stați în casa asta e drăguță.
-Da, nu știu cum am găsit-o, a apărut de nicăieri, e perfectă pentru Luna și Felix.
-Eu o să plec să știi ca o să mai vin!
-Va așteptăm!
-Nu uitați scrisoarea mea! Strigă Luna
-Cum aș putea, vă fi tare bucuroasă să o primească.Barul în care lucrez e modest, mai vin ciudați care încearcă fel și fel de lucruri dar nu îi bag în seamă alte lucruri mă fac să-mi iau gândul de la iei. Cum ar fi durerea care e încă în mine după atâta timp.
Un bărbat de vârsta a doua pe care l-am văzut zilele astea venin destul de des, stă la o masă în colț și nu e ciudat ca e îmbrăcat la patru ace ci faptul ca mă urmărește de fiecare dată, iar asta e a patra zi de când e aici.
Deodată se ridică și vine spre bar. Încerc să îmi caut de treabă să nu mă arăt afectată de prezența lui.
-Știu ca mai văzut! O voce groasă și răgușită dar care îmi dă impresia ca am mai auzit-o.
-Cu va pot servi!
-Cu nimic.
-Atunci ce vreți de la mine, nu degeaba stați aici și mă urmăriți, spuneți ce vreți și plecați.
-Pe tine sau pe Luna!
-Poftim? Și cine sunteți mă rog să vreți asta?
-Tatăl vostru!
Rămân pe loc iar paharele din mâna ajung pe jos făcându-se țăndări.
-Tatăl meu e mort.
-E viu și în fata ta, știu ca mă recunoști, erai mică când mama ta te-a luat, dar mă recunoști.
Așa e vocea aceea undeva în capul meu e acolo știind de ea, știind ca e adevărat ce spune.
-Nu te atingi de Luna!
-Atunci vii tu, ai 3 zile la dispoziție, tu sau ea! Dar știu deja răspunsul, 3 zile fetița mea, 3 zile.Dacă până azi știam ce e frica, știam prost, sunt terifiata tot corpul îmi tremură, sora mea, fratele meu, familia mea e în pericol.
De ce am o viață atât de grea nu o să înțeleg niciodată.
Nu am putut să îmi continui munca așa ca am plecat acasă, îi găsesc pe frați mei uitându-se la televizor, ei sunt tot ce am pe lumea asta, iar dacă e să aleg între mine și ei atunci eu prefer să mor dacă știu ca vor fi bine.Zilele au trecut am numărat fiecare oră din zi, nopțile le-am plâns ca niciodată iar sufletul din mine cred ca m-a părăsit cu totul.
Mâine e ultima zi, așa ca trebuie să îi trimit pe Felix și Luna departe într-un loc sigur.
Le-am spus ca mergem undeva în seara asta, eu nu știu ce am de gând.
Felix se uită nedumerit, pentru ca suntem în gară.
-De ce suntem aici?Ce sunt cu bagajele?
-Voi doi o să plecați la familia Gambino!
-Ce, de Ce?
-Ascultama, măcar o dată în viața ta, ia-o pe Luna ia grijă de ea ca ochii din cap. Duceți-vă la Alana, spune-i ca eu v-am trimis.
-Nu plec fără tine.
-Felix, viața Lunei și a ta depind de asta! Te rog frumos ascultă-mă, urcă în autobuz acela și plecați. Acuma.
Cu greu i-am urcat în autobuz nu pentru ca nu ar fi plecat pentru ca eu nu le-am putut da drumul. Nu se știe dacă îi voi mai vedea.Parcă aș fi un pușcăriaș care e condamnat la moarte și își aștepta sentința, stau în fata barului așteptând să fiu luată.
-Mă bucur ca nu mi-ai îngreunat situația.
Mă întorc speriată nici nu l-am auzit venind în spatele meu.
-Ți-am zis ca nu pui mâna pe Luna.
-Oicum pe tine te vroiam.
CITEȘTI
Printesa mafiei
Teen FictionCu toate ca pentru o fată știu să fac mai de toate mi se pare ca nu știu să iubesc sau să mă las iubită. Ori nu s-a născut acel cineva pentru mine. Așa credeam dar acuma sunt sigură ca știu ce-i iubirea știu să iubesc dar nu e de ajuns. Iubirea e...