Printesa mafiei

Ca asa am vrut

Era acel zâmbet pe fața ei.
Prima dată când l-am văzut am știu ca vreau să o văd așa mereu și ca eu vreau să fiu motivul zâmbetului ei.
-Summer?
-Da!
Ador nopțile petrecute cu ea, sincer cred ca mi-a schimbat viața și știu asta din momentul în care m-a văzut în cel mai groaznic moment iar glasul ei m-a oprit. Ea e cea care îmi oferă liniștea de care am nevoie.
-Te iubesc!
Ea rămâne înțepenită și se uită în ochii mei.
-Mă ..... mă iubești? De ce?
-Tu de ce respiri?
-Ca să trăiesc!
-De asta am început și eu să te iubesc pentru ca mă faci să trăiesc.
-Te iubesc și eu de ceva vreme dar mi-a fost teamă să îți spun, nu știam cum reacționezi.
-Atunci amândoi am făcut lucrul de care am fugit.
Când e în fata mea, fiecare celulă din corpul meu tânjește după ea, modul în care se încruntă când se enervează, după cum se cutremură când o ating, după gustul de care am devenit dependent să fiu al naibi.
Ochii să-i scăldați în plăcere , îmi spulberă toată rațiunea și mă transformă în tot ce nu am fost niciodată. Hămesit, îi cuprind gura , limba ei mă cheamă, mă provoacă. Îmi răspunde și mă lasă să o domin din nou și din nou.
Sunt un prost!

Zilele trec mult prea frumos în ultima vreme, Mama și Summer lucrează împreună și se înțeleg mai bine decât credeam, sora ei a început să mă placă și Felix se descurcă bine în sediu.
Sunt distras de gânduri de telefon.
-Da tata?
-Avem probleme!
-Vin acuma!
Asta nu doar ca nu e de bine cred ca e de rau de-a binele, cand tata zice ca avem probleme e clar începutul unui război.

Summer

Încă nu pot sa uit momentul ca mi-a spus ca mă iubește, nu aș fi crezut asta niciodată, din bărbatul arogant a devenit un alt om sincer.

Azi mai am câteva lucruri de îndosariat și apoi să mă văd cu Marcus. De câteva zile e distant de mine, parcă nici nu am fi împreună.
Când sunt gata să închid totul primesc un e-mail pe adresa firmei, curioasă ca ce ar putea fi la ora asta și ca e pe numele meu îl deschid.
Totul mi se prăbușește, când va pozele din ecran, e Marcus împreună cu două femei în apartamentul lui. Ochii încep să mă înțepe și simt cum nu mai pot respira, cu ultimile grame de calm scot pozele la imprimantă, trebuie să îl confrunt.
Greutatea din inima mea e atât de împovărătoare încât nici nu pot să mă ridic de pe scaun.

Drumul până acasă a fost un adevărat calvar, gânduri , lacrimi și disperare. Intru în casă mare și îl caut cu privirea.
-Summer? Ce e cu tine?
-Unde e Marcus?
-In bucătărie, raspunde Alana.
Intru si in bucătărie și nici nu îl pot privi în ochii dar trebuie sa îl confrunt.
-De ce ai făcut asta? Și îi arunc pozele.
Nu are nici o reacție, regret ceva.
-Pentru ca așa am vrut!

E scurt dar asta e începutul a unui nou capitol între ei. O să revin azi cu încă unul desigur. Sper ca inima voastră e întreaga.