Printesa mafiei

Oare cat dureaza fericire?.

Alana
Încerc să îmi deschid ochii. Dar aud un bipait și simt miros acid. Da cum credeam sunt la spital. A fost nesăbuit ce am făcut dar nu am putut să stau să îl văd cum e împușcat.
Deschid ochii cu greu ma dor din cauza lumini puternice oare cat am fost inconștientă. Vreau să-mi mișc mâna dar ceva e deasupra iei. Îmi întorc capul ușor și îl văd pe Caleb? Doarme se vede oboseala de pe el e nebărbierit poată niște haine boțite pe el iar părul nu cred ca e spălat de ceva vreme.
Încerc să-mi trag mâna de sub a lui ușor. Aș vrea să mă ridic dar simt cum ceva mă ține în spate. A da am fost împușcată. Ce făcea Vladimir de nu a văzut ce vrea să facă bătrânul ăla. Stai să mă ridic din patul ăsta și or să vadă iei. Deodată Caleb tresare. Pare șocat ca mă vede oare s-a întâmplat și alt ceva. Nu zice nimic doar se uită la mine.
-Bună. decid să rup eu tăcerea.
-Bună? Am crezut ca nu te mai trezești am crezut ca ai murit. Cum ai putut sa faci asta.
-Hei sunt bine tu ești bine deci ce mai contează.
-Nu vreau să te mai pui în pericol pentru mine niciodată.
-Bine. Unde îs ceilalți sunt bine?
-Îs pe hol așteaptă de 2 zile să te trezești.
-2 zile?
-Da 2 afurisite de zile. se vede sa e nervos dar și ușurat în acelas timp. Deodată ușa se deschide
-Ce se întâmplă? Te-ai trezit? În sfârșit surioara mi-am făcut o grămadă de griji. Vine și mă strânge în brațe în urma lui apar și restul chiar și Aiden ce mai are câteva vânătăi
-Auuu.
-Scuze am uitat.
-Gata cu toți sunt bine.
-Mă bucur acuma putem merge și noi acasă nu am făcut un duș de 3 zile chiar.
-De la voi miroase așa?
-toți se uită de la unul la altul și încep să radă.
-Abia acuma am văzut cu arătam.
-Hei copii s-a trezit prințesa adormită?
-Bună mama.
-Cum te simți ? Te doare ceva?
-Puțin dar o să fiu bine. Pot merge acasă?
-Nu nici gând stai aici ! strigă mai mult Caleb.
-Poate merge acasă dragule nu e nimic grav ai încredere în ea dacă zice ca e bine e bine atunci.
Se uită la mine nedumerit.
-Crede-mă sunt bine.
-Fie mergi acasă. Dar o să stau cu tine în fiecare zi.
-Știi ca nu am nevoie de încă o bonă nu? Deja am doua aici prezente. Arăt spre frați mei. Să vezi de acuma cocoloșeală
-Ți-o meriți surioara de la sperietura asta.
-Bine vorbim acasă.

Și cu astea zise toți sunt ca un scai după mine am vrut să mă urc la volan dar nici nu au vrut să audă. Cel ce a condus a fost Caleb. Tot drumul nu a spus nimic ceva nu e în regulă.
-Dacă vreți să mai stați în preajma mea vă rog să faceți un duș cu toți.
-Da cred ca ar trebui.
Caleb ma urmează tăcut în camera mea. Vreau să mă schimb hainele miros a spital.
-Poți să în spui și mie de ce ești așa tăcut?
-Totul e din vina mea.
-Nu. eu am ales să vin după tine nu e vina ta. Dacă e să fie vina e doar a mea. Trebuia să știu ca e o capcană.
-Dar nu trebuia să fi împușcată.
-Asta știu și eu. Dar la treaba asta o să-mi răspundă Vladimir. Vreau să știu unde îi erau ochii!
-Vladimir?
-Da el la împușcat pe bătrân. Și trebuia să fie cu ochii în patru e un asasin din umbră.
-De unde îl știi?
-E o poveste lungă.
-Cred ca avem tot timpu din lume.
-Sincer e o persoană ce îmi datora un favor dar cred ca după asta o să-mi datoreze mai multe. Asta-i clar. Dar vreau să știu ce e cu tine?
-Nu e nimic doar ca nu mai am nimic. Tata e mort sediul e pustiu fratele meu e terminat. Iar tu ești în pericol cu mine.
-Orce ar fii să știi ca o să stau mereu lângă tine și o să te ajut să te ridici.
-Nu cred ca trebuie sa faci asta.
-Poate asta vreau sa fac!
-De ce nu vrei sa îți fiu alături? Nu crezi ca merit?
-Ba da meriți ceva mai bun. Nu te merit eu.
-fii mai bun pentru mine. Vrei sa renunți deja la noi?
-Nu vreau. Dar nu pot sa te știu in pericol.
-Crezi ca nu ma descurc?
-Oo ba da am văzut ce poți. Nu știu cum ai rezistat bătăilor acelor nenorociți.
-Ca tot veni vorba de ei unde e bătrânul sper ca nu e mort!
-e în viață nu am avut timp de el.
-Bun. Pune pe cineva să îl hrănească bine azi mâine am treabă cu el.
-Ce de ce?
-O să vezi mâine la prima oră. Acuma hai să ne liniștim și crede-mă totul o să fie bine. Du-te și fă un duș și apoi să coboram jos mi-e foame. Face așa cum îi zic dar pare schimbat. Oare cat durează fericirea mea? Oare e pe sfârșite. Mă uit în urma lui și nu îl văd pe omul zvelt plin cu curaj nu mai emană încredere. E lipsit de putere și încredere. Dacă nu mă lasă să îl ajut dacă crede ca e mai ușor să pleci. Nu vreau. Nu pot cred ca deja mi-a intrat în inima cred cred ca ... am început să îl iubesc.

După ce toată lumea miroase frumos. Le-am cerut fraților mei detalii despre câți oameni am pierdut.
-15 oameni și restul unde sunt?
-Au fost răniți doar.
-Și Vladimir ți-a mai zis ceva? îl întreb pe Lucas.
-Doar un mesaj in care zice ca datoria nu i s-a achitat.
-Așa credeam și eu.
-Cu ce îl ai la mână?
-Cu nimic doar i-am salvat viața odată. Dar se pare ca el pe a mea nu prea.
-Da cam așa ceva.
-Și ce să fac ca să scap de voi doi să nu mai stați pe capul meu?
-Să ne dai mașina ta! zis amândoi o dată.
-Am și uitat cu toată nebunia asta. În garaj va aștepta mașina voastră.
-Ce? Mașina noastră?
-Da aveți la fel ca a mea.
-Ești ce mai bună surioara. Uneori am impresia ca ești tu ce mai mare.
-Da așa cred și eu. Și să știți ca nu va mai iau nici un cadou tot anul aia ma costat cadourile sa zic pe 10 ani.
-Promitem ca nu te deranjam și nici nu mai cerem nimic. vin amândoi și mă săruta apoi pleacă spre garaj.
-Crezi ca e o idee buna sa le dai o așa mașină puternică?
-Stai liniștit am umblat la ea cat timp făceai duș și nu o să atingă viteza maximă.
-Trebuie să stau cu ochii pe tine mai bine.
-Cred ca da.
-Atunci noi plecăm acasă. Văd ca ești bine nu are rost să stăm și noi. Spune Luke și Ida
-Sunt bine stați liniștiți

-Caleb dar cine se ocupă acuma de sediu și de moartea tatălui tău? Nu ar trebui să fii lângă Aiden?
-Cred ca da. Dar nu vreau sa te las așa.
-Ce ai zice să vin poate te pot ajuta?
-Știu ca poți dar nu vreau. Faci prea multe pentru mine. Iar eu pentru tine nimic.
-Ce ai zice dacă mai săruta? Tot ar fi ceva nu?
Se uită la mine și nu-i vine să creadă ce i-am zis. De apleacă și mă sărută iar cu poftă și dor îi ador sărutul.
-Mi-a fost dor. Îmi zice deasupra buzelor mele.
-Și mie de tine. Hai să mergem sigur fratele tău are nevoie de tine.
-Da.