Printesa mafiei

Doar cu el ma simteam speciala.

Alana.
6 luni au trecut de la moartea lor. 6 luni în care trăiesc o viață dublă în fața lor sunt Alana cea suferindă cu nevoie de spațiu. Iar cealaltă Alana însetată de răzbunare și un ucigaș cu sânge rece până acuma am omorât 38 de capuri de pe listă plus victime colaterale. Ultimi 15 a fost foarte simplu cum Vladimir îmi era dator m-a învățat să stau în umbră să trag fără să fiu auzită apoi să dispar în bezna nopții. A fost mai ușor așa mult mai ușor nu mai eram în pericol să fiu descoperită. Mai am  doi iar răzbunarea mea se încheie. Cei drept au tăiat și iei câteva capuri de pe listă. Dar cum au rămas doar câțiva au hotărât să îi adune pe restul la o gală un lucru îndrăzneț dacă mă întrebi pe mine. Le e frică ca ar fi unul dintre iei. Mexicanul și turcul sunt mai puternici mai ales împreună. Desigur și frați mei îs invitați cu Aiden.
-ce ați zice să merg și eu cu voi în seara asta?
-Vorbești serios? mă întreabă Lucas vizibil șocat.
-Da nu am mai ieșit de mult din casă cred ca e timpul.
-Cred. Poți fi partenera mea. Bruno o să vină cu Ida. Nu știu cei cu iei în lunile astea sau cam apropiat.
-Mă bucur pentru iei dar să fie cuminte Ida e o fată bună nu merită să sufere.
-Să știi ca și el s-a schimbat în bine. E mai cu capul pe umeri.
-Sper.  O să merg cu tine. Dar vreau să te rog ceva vreau să vă luați cu voi câte o armă.
-Oricum ne-am fi luat. Nu te duci într-o cameră plină de interlopi fără nici o apărare. Da de ce?
-Știi tu presimțirea mea.
-Te rog nici nu vreau să aud ultima oară ... se oprește știu ce vrea să zică ... așa o să facem.
-Atunci ne vedem peste o oră mă duc să mă pregătesc.
Chiar am vorbit serios când am zis ca am o presimțire rea. Nu pot să nu bag de seamă mă roade în oase.
Îmi pregătesc rochia neagră cu spatele gol. Și cu un decolteu adânc mai jos de sâni.
O pereche de pantofi stiletto cu toc cui. Între timp îmi aranjez părul în câteva bucle lejere. Mă fardez un pic să astup câteva cearcăne deoarece coșmarul a revenit de fapt nici nu a plecat.  Îmi trag rochia pe mine în seara o să atrag câteva priviri. Îmi așez la gât câteva lănțișoare lungi ce cad în decolteu. Rochia asta îmi arată tatuajul făcut pe spate. Mă reprezintă pe mine fumând o țigară iar din fum e făcută silueta lui Caleb sărutându-mă ca un miraj.

-Uau.  Ești nu am cuvinte.
-Nici tu nu arăți rău Ida.
- Hei cum ești?
-Bine atâta timp cat merg cu voi nu.
- Mă bucur mult ca ai decis să ieși cu noi.
-Da. Dacă ar ști ea adevărul. Între timp îmi pun jartierele și îmi îndes câte un pistol și desigur pumnalele.
-Nu crezi ca e cam mult?
-E bine sa fii pregătită.
-Nu cred ca e cazul e doar o petrecere.
-Fetelor haideți.
-Venim.
-Ai să-mi povestești ce e între tine și Bruno.  Se înroșește imediat la față. Cred ca mi-am dat seama zic zâmbind.
-Haide.

Ajunși la petrecere totul pare ok la prima vedere. Dar dacă te uiți atent până și mesele sunt așezate în centrul săli iar oameni lor sunt aproape la orice colț. Mă bucur ca au decis să facă jumătate din seara cu măști. Așa pot urmări mai bine. După un timp ce îmi plimb privirea prin sală un val de căldură ma cuprinde în întregime o pereche de ochi din partea opusă mă privesc prea insistent. E înalt bine făcut cămașa neagră i se mulează pe corp. Gândul mă duce la o anumită persoană dar nu se poate e doar o asemănare, pură coincidență dar îmi dă o senzație ciudată. Nu-mi place cum mă privește. După alte câteva ore în care am dansat cu Aiden sau Lucas  încă simt privirea aia pe mine. Nu văd de unde vine dar o simt. Am mai simțit-o de mult dar cum am zis e imposibil. La un moment dată sunt trasă spre ringul de dans de cel ce mă urmărea cu privire. Vreau să mă împotrivesc dar nu pot și nu înțeleg de ce.
Nu îi văd fața mască îi acoperă în întregime. Dar pot jura ca atingerea asta mi-e cunoscută. Nu poate fi adevărat e dor dorul de el
-Cine ești?
Nu zice nimic doar mă dansează. Apoi dispare în mulțime, a fost ciudat. Și ceva îmi spune ca o să-l mai văd.
După o oră mexicanul și turcul se urască pe semna pentru a ține un discurs trebuie să fac ceva să-i  atrag pe câțiva din paznici de lângă iei și să am băieți în siguranță. Mă duc spre Ida.
-Ida știi când ți-am zis ca dacă o să fie necesar o să folosești arma ?
-Da.
-După ce termină discursul vreau să tragi cu arma în gol dar să începi să țipi și să te dai rănită.
-Să întâmplat ceva? Mă speri.
-Nu te speria totul va fi bine doar fii atentă la ce îți zic. I-am spus planul ea doar m-a aprobat. Le-am spus și băieților să fie pregătiți de orice. În sală am câțiva băieți pe post de paznici și spre ușurarea mea îs lângă scenă îl iau pe Lucas după mine si mă îndrept spre scenă.
-Mulțumesc ca ne-ti onorat cu prezența. În următoarele minute avem o surpriză pentru voi așa ca vă rugăm să vă scoateți măștile după ce terminăm noi discursul. Au continuat ei cu tot felul de prostii ciudate. Pe care doar iei le-au înțeles. Iam făcut semna să fie pe poziții și să se ducă lângă perete. Ida deja a pus planul în acțiune jumătate din paznici sunt lângă ea. În 5 secunde lumina se va stinge. 3 2 1 și bezna. Un val de nemulțumire se ridică din sală și știu ca aici intervine și surpriza lor. Când se aprind luminile jumătate din sală au deja armă îndreptată spre cap. Eu sunt în spatele scenei. Lucas e bine ține pistolul la capul cuiva îmi dau seama ca a improvizat. Tipul cu mască e încă acoperit și el are o armă îndreptată spre cap.
-Surpriza. strigă mexicanul râzând. Să știți ca ne-am adunat în seara asta pentru a încheia niște socoteli vrem să vă eliminăm pe toți o dată.
-Cum? se aude din sală.
-Cum?Vrem să ne extindem iar voi ne stați în cale. Aștept semnalul lui Sergiu. Nu durează mult și un țiuit puternic se aude în boxe acuma e momentul arunc un cuțit drept în gâtul turcului acesta cade lat. Mexicanul nu știe ce s-a întâmplat strigă la paznici da iei îs prinți de oameni mei.
-Ce se întâmplă aici.
-Credeai ca doar tu ai surprize? zic și ies de după scenă cu armă îndreptată spre el. Luca se uita șocat la mine dar înțelege imediat ce am făcut.
-Cine ești?
-Nu mă cunoști? Credeam ca știi tot. Sunt Alana Castellano coșmarul tău. Iar tu criminalul ce mi-a omorât tatăl și iubitul. Credeai ca o scapi?Dar știi ce mă bucur ca ți-ai spus singur planul și nu trebuie sa le explic eu.
-Doar nu crezi ca s-a terminat totul aici.
-De abia începe.  În sală se aud câteva împușcături sper ca ai mei să fie pe fază nu-l pot lăsa pe mexican să scape. Vrea să scape încearcă să mă dea la o parte dar nu reușește. Nu sunt doar o biata fată.
Din spate simt cu cineva m-a lovit drept în cap nu cad jos doar amețesc dar mexicanul îmi scapă nu ajunge departe e oprit de bărbatul cu mască. În spatele meu simt cum cineva este doborât un bărbat  la doborât pe paznic. Lucas vine lângă scenă dar îi fac semn spre Bruno și aprobă scurt din cap.
-Ce vreți?
-Ceea ce ai vrut și tu! vocea aceea nu cred nu poate fi. Imposibil.
Cu o mișcare scurtă își dă masca jos. Pentru a doua oare simt ca inima e spartă în alte mii de bucăți. Mințită , trădată , înșelată.
-Bună iubito. Arăți minunat în seara asta.
Trăiește e în viața, a fost doar o minciună.
Nu îi răspund nu pot nu vreau. Vreau să sufere cat am suferit și eu să simtă durere, abandon. Dau să mă întorc iar în fața mea tronează omul pe care l-am iubit din prima clipă a vieți mele ,tata. Nu și el. M-aș fi așteptat de la orcine dar nu de la el. Îl ocolesc și chiar dacă rochia mă împiedică sar de pe scenă.
-Nu stai cu noi iubito? Pleci?
În clipa asta sângele fierbe în mine dar știu cum sa îl fac și pe al lui să fiarbă.
-Mexicanule. toți întorc privirea spre mine iar când Caleb nu e atent scot cuțitul din jartea și îl arunc drept în capul maxicanului. Acesta cade imediat la picioarele sale. Privirea sa coboară pe mine nu se așteapta la asta. Știu ca vroia sa se chinuie dar eu am vrut să-mi duc la bun sfârșit răzbunarea. Așa zisa răzbunare.
-Distracție plăcută. Și le întorc spatele vreau să plec cat mai departe de aici. Nu vreau să-i văd.
În fuga mea sunt prinsă de încheietură Caleb stă în fața mea. În ochi lui citesc regret în ochii care i-am visat nopți la rândul care am știut ca nu îi mai văd.
-Dă-mi drumul. Scuip cuvintele printre dinți.
-Nu pot.
-Ba da sigur poți exact cum ai făcut-o acuma 7 luni așa o faci și acuma.
-Am fost nevoit , nevoiți.
-Ce credeați ca ne protejați? V-ați înșelat amarnic. V-ați ascuns ca niște lași. Nu ați fost în stare să ne protejați cu adevărat doar ați amânat sentința noastră la moarte.il privesc în ochi nu vreau să fiu slabă în fața lui nu acuma. Am fost la mormântul vostru zi de zi v-am plâns zi și noapte. Am avut coșmaruri în fiecare seară mă trezeam urlând. Mi-ați distrus inima. Amândoi.
Trebuia să rămâne unde ați fost până acum pentru mine în pământ. Îl privesc pe tata omul cel mai puternic din viața mea și care m-a dezamăgit mă privește îndurerat dar nu îmi pasă.
-Am încercat să înlăturăm pe cei ce ne vroiau capul! mă face să rad
-Și câți ați înlăturat? știu ca nici unul eu am făcut totul.
-Nici unul toți erau morți când am ajuns noi.
-Păi da pentru ca m-am ocupat eu personal de fiecare in parte. Socul se citește pe fiecare chip cunoscut din sală mai ales a lui.
-Cum? Tu?
-Da chiar eu și nu am fost nevoită să mă dau drept moartă sau mai știu eu ce. Mi-am protejat familia și implicit pe a ta. I-ar mexicanul a fost ultimul de pe lista mea dar se pare ca am mai adăugat unul și acela ești tu. Vă urăsc mați distrus,mi-ați rupt în mii de bucăți inima. Vă urăsc din tot sufletul meu.