Printesa mafiei

Totul o sa fie bine mami e aici.

Alana.
După ce am fost acasă și am văzut-o pe mama și frați mei mă simt mult mai bine. I-am spus mamei de copil a fost șocată apoi plină de bucurie. Mi-a zis ca totul o să fie bine ca sunt alături de mine iar dacă vreau să țin doar pentru mine ea e de acord cu mine.
Știam ca el e acolo îi simțeam prezența dar nu am vrut să-l văd nu pot să dau ochii cu el nu acuma.
Îmi mângâi burta încă e mic micuț dar cred ca îl iubesc enorm de mult. Acuma sunt la apartament dar nu pot să stau aici nu vreau nu e o casă pentru un copil. Știu ca în cartier la mine lângă casa părinților e o casă de vânzare și cred ca o să o cumpăr poate sunt prea repezita dar asta vreau să fac. O să-i dau mesaj lui Sergiu să o cumpere.
În seara asta frați mei m-au chemat în club prima dată nu am vrut dar cred ca e timpul să reintru în viața lor nu pot fi așa mereu am nevoie de iei. Așa ca deja sunt aici făcând nimic sincer nici nu mă simt bine.
-Alana mă bucur ca ai venit.
-Bruno scuze pentru tot îmi pare rău ca ați căzut la mijloc.
-Ce drept așa e dar sincer mă bucur ca le-ai întors cu aceeași monedă.
-Serios?
-Da tata a fost devastat săptămânile alea. Dar chiar a meritat-o.
-Credeam ca o sa fii supărat pe mine.
-Niciodată. Noi ne iertăm fiecare lucru. Și nu ai făcut cine știe ce aveai nevoie de asta. Dar surioara umbră? Serios?
-Da serios! Să știi ca îmi place.
-Mă bucur ca ești pe picioarele tale ești tânără dar puternică.
-Cine vorbește!
-Eu nu-s la fel de puternic ca tine să știi.
-Cred ca da. Și e și el aici? Știi tu!
-Nu cred. Nu a venit de mult pe aici el a fost cel mai terminat dintre toți. A greșit și știe asta dar știu ca îl iubești încă
-A meritat. Da așa e.
-Hopa să întors prințesa. Automat eu și fratele meu ne întoarcem la auzul cuvintelor și ce să vezi roșcată.
-Cine-i asta?
-Ea îl regulă pe Caleb.
-Și nu doar atât să știi! Simt cum nervi îmi circulă prin sânge ori e de sarcină dar sunt mulți și nu o văd bine deloc.
-Vrei să o scot afară?
-Ce e drăguță ai nevoie de bodyguard? Nu te descurci singură?
-Mă ocup eu. Cum te numești?
-Rox. Zice ea mândra.
-Știi cine sunt eu?
-O fufa ce se ține după Caleb?
-OK. Cred ca trebuie să mă prezint. Alana Castellano îți zice ceva!
În secunda următoare fata i se schimbă și ușor ușor apare frica.
Ți-aș fi dat drumul să pleci de aici dar mi-e teamă ca acuma nu mai pot am nevoie să-mi eliberez nervi.
-Surioara nu vreau sânge.
-Bine. Dar nu promit nimic.
O prind de părul ăsta nesuferit și o strâng cu toată puterea.
-Cine ziceai ca e fufa?
O trag după mine și o scot afară în stradă și o arunc cat pot de tare. Ca mai bine de atât nu se putea Caleb stătea în spatele meu râzând.
-Nu mai rade și țineți roșcată în frâu.
-Nu îmi pasă. Și-a căutat-o.
Prefer să nu îi mai zic nimic și intru înapoi în club.
-A scăpat ușor. Continui sa merg spre bar nu vreau sa vb încă nu el nu sunt pregătită.
-Gata surioară?Cam slăbuț.
-Probabil.
-Hei Caleb ce te aduce pe aici?
-Cred ca știi. Se aseaza în dreptul meu dar nu zic nimic și nici nu plec oricum nu pot fugi o viață de el.
-Ce ai mai făcut?ma întreabă
-Mai nimic.
-Afacerile cum merg?
-Serios mă întrebi de afaceri?
-Cred ca da. Vrei ceva tare?
-Nu mulțumesc mă servesc cu suc!
-Alana cu suc e ceva nou.
-Încerc ceva nou. Cred.
Deodată simt ca îmi vine să vomit nu aici nu acum. Mă scuzi trebuie să merg la bine.
-Vii înapoi?
-da.
Fug repede la baie mai am un pic și îi stric mocheta lui Lucas. După câteva ture de stat cu capul în toaletă. Reușesc și eu să ies dau de Caleb
-Am crezut ca ai plecat.
-Scuze. Am .. am pierdut noțiunea timpului.
-mergem la bar?
-Cred ca o sa plec acasă nu ma simt prea bine. Și chiar așa e.
-Te duc eu.
-Nu e nevoie mă descurc.
-Poate Lucas?
-Nu vreau să le stric seara e ok.
-Bine. Mă bucur ca am putut vorbi.
-Și eu.
Chiar mă bucuram aveam nevoie să îl văd încă țin la el. Ajung la mașină și cred ca o să merg la mama în seara asta.
Îmi era dor de ochi lui până și de cicatricea lui. Măcar nu ne-am certat acuma e ceva nou. Câteodată aș vrea să îl sun și să îi spun de copil dar mă opresc nu pot. Fără să-mi dau seama am cam accelerat mașina încerc să frânez deoarece ajung într-o zonă aglomerată. Frânele nu merg. Nu cum e posibil nu. Ce fac acuma.
Apăs pedala dar degeaba nu merge nu trag frâna de mână dar nu merge nici asta. Cineva mi-a umblat la mașină. Vitează crește nu pot să pierd controlul nu acuma. Sun pe lucas nu răspunde Bruno nu tata e plecat singurul rămas Caleb Îl sun nu mai timp de pierdut.
-Alana?
-Caleb! Ajutor. Nu pot opri masina.
-Ce ,cum?
-Cineva mi-a umblat la mașină nu merg frânele! Și am viteză.
-unde ești?
-În centru merg spre casă la mama. Te rog ajută-mă nu știu ce să fac.
În timp ce încerc să țin mașina cat mai dreaptă și să ocolesc mașinile în fața mea semnaforul e roșu. Nu.
-Caleb! Nu pot.
-Alana vin.
-Caleb e e. Nu mai e timp nu mai pot.
-Alana nu. Vin acuma.
Pe trecere se află o familie cu copii și un căruț. Îmi aduc aminte de copilul din mine.
-Caleb e eu ...
-Nu Alana nu spune ți-am zis vin acuma.
Încerc să îi spun dar nu am timp pentru ca trebuie să virez altfel intru în eii dar la viteza asta nu pot decât să trag spre stânga să ies din zona dar asta ar însemna să ajung sub pod iar asta înseamnă să mă lovesc de stâlpul de beton. Nu am de ales. Așa ca trag cat de tare spre stânga închid ochii pun mâna pe burta.
-Caleb iartă-mă! Și deodată totul e negru nu aud nimic și totul se termină. Iartă-mă ,mami nu a avut grijă de tine. Iartă-mă.

Caleb
Gonesc ca un nebun pe străzi. În telefon nu se mai aude nimic ultima dată s-a auzit o explozie nu Alana nu ea de ce. Sper ca nu.
Ajung imediat în zona indicată de ea. De departe se vede un fum negru și gros. Groază mă cuprinde ajung lângă zona deja ambulantă e aici și pompieri. Mașina e în flăcări vreau să trec să ajungă acolo.
-Lasă-mă. Știu cine e acolo. Trebuie să o salvați.
-Știm băiete. Dar deja e la spital. Cineva a scos-o la timp. Dar ....
-Dar ce?
-Nu pot să vă zic o să aflați la spital mai multe dar e destul de grav.
Nu poate fi adevărat nu bruneta mea nu ea. De ce. Îmi ia câteva momente să îmi revin. Când văd mașina în flăcări îmi revine în minte explozia mașini mele nu cred ca o să mă iert vreodată. Încerc să îl sun pe lucas de mai multe ori.
-Ce e sper să merite.
-Alana spital. Atâta reușesc să zic ca cuvintele în rămân în gât
-Ce? Ce a pățit?
-Cineva i-a umblat la mașină. Trebuie să mergem la spital.
-Drace m-a sunat acuma 20 de minute.
-Spitalul central.
-acuma venim.

Ajung într-un suflet la spital. Nu știu cum intru în spital ca o tornadă.
-Alana Castellano unde e?
-Cine întreabă?
-Dracu. Acuma zii.
-Nu pot.
Simt ca dacă nu-mi zice acuma o omor.
-Spune-i e cu noi.
-Domnii Castellano? 240A
-ai noroc de ei alt fel îți zburăm capul.
Se uită la mine speriată.
-Hai să mergem la ea.
Mama lui de salon unde e? Dar nu avem voie să intrăm doctori se ocupă de ea și nici nu ne pot spune nimic.
- Mama ta unde e?
-Acuma vine.
-Alana ,Alana unde e?
-Mama aici. Nu știm nimic.
Nu răspunde intră insalon trântind ușa de perete Alana e întinsă pe pat capul e dandajat. Mâinile și picioarele îi sunt pline de răni. Iar fata are zgârieturi de la parbriz.
-Doamna Castellano.
-Scutește-mă. Ce i-ați făcut ce ați aflat ?
-Doar i-am curată rănile și acuma să-i facem analizele să vedem ca să-i administrăm un sedativ pentru ai calma durerile.
-NU! tipa mama Alanei. NU!
-Dar trebuie.
-Am zis NU! Alana e....apoi se uita la mine ,ce se întâmplă....Alana e însărcinată! spune încă privind spre mine
În clipa asta dacă aș putea spune ca spitalul a căzut pe mine. Alana e însărcinată. Simt ca genunchii mă ustură picioarele mai lăsat și am căzut jos.
Fata căruia i-am distrus inima îmi poartă copilul. Cum se poate așa ceva?
-E ... e adevărat?
-Da dragule.
-Copilul meu!
-Doamna Castellano îmi cer iertare am făcut tot ce am putut dar Alana e în comă.
-Nuuu nuuu fa ceva nu.
O sa am un copil iar Alana e în comă simt cu totul s-a terminat.