Printesa mafiei

Adevarata fata

Au trecut trei zile de când nu l-am văzut pe Marcus, și sunt sigură ca vrea să stea departe de mine după ce aproape eram să ajungem să o facem pe acoperiș, nu aș fi regretat asta.
Cuvintele pe care mi le-a spus m-au făcut să-mi dau seama ca e altceva, e diferit doar ca se închide îl el.
Ca și mie de altfel, nu mă deschid în fața nimănui.

Felix a tot plecat de acasă dar nu am îndrăznit să întreb nimic despre Marcus, Luna merge la școală pare fericită, e bucuroasă când vine acasă și prietenia ei cu Beatrice e destul de mare pentru doar două fetițe.
-Se plac mult una pe alta! O aud pe Alana din spatele meu, eu stau pe veranda bându-mi cafeaua.
-Așa se pare.
-Nu știu ce o să fac dacă vrei să pleci de aici!
-Momentan nu prea am posibilitatea, trebuie să-mi mai caut ceva de muncă, am stat zilele astea destul.
-Aș putea să te ajut.
-Cred ca mă-ți ajutat mai mult decât era cazul.
-Pentru ca pot de asta.
-Va înțeleg, dar...
-Știu ca ești orgolioasă dar nu o fac din rea voință sau pentru ca mă cred bogată, o fac pentru așa simt nevoia pentru ca voi aveți nevoie. Și pentru ca tu nu ai judecat nimic de când ai intrat în casa mea.
-Nu știu ce să zic, mereu am încercat să fac singură tot.
-Nu trebuie să faci mereu singură, ai doar 18 ani și sunt sigură ca pentru tine nu ai făcut nimic.
-Nu prea am avut timp de mine.
-Îmi dau seama. Eu am născut primul copil la 20 de ani, aveam ajutor și tot mi-a fost greu nu știu cum ai reușit tu și ești mai tânără.
-Nevoia de ai ține aproape cred.
Cat timp Alana se uită la fete telefonul îmi vibrează.
   Număr necunoscut : Dacă vrei să îi vezi adevărat fata a dragului tău iubit Marcus vino într-o jumătate de oră la adresa asta!
Ce vrea să însemne asta, și iubit?
-Să întâmplat ceva?
Îi arăt adresa primită Alanei pentru ca nu am idee unde ar putea fi.
-Asta e pista noastră!
-Am primit un mesaj să mă duc acolo.
-Și te duci?
-Nu știu! E departe nu ajung cu un taxi în 30 de minute.
-Știi ca mergi pe motor?
-Da dar nu am unul și nici nu mi-aș permite.
-Am eu!
-Nuuu!
-Ba daaaaa!

Alana m-a dus în garaj în locul unde cred ca un motor e acoperit de o prelată.
-Asta a fost bijuteria mea cat am fost tânără! Și apoi da prelata jos, rămân cu gura căscată când văd ce frumusețe de motor, e un model vechi dar atât de frumos.
-Nu pot să îl iau dacă fac accident.
Nu am mai mers pe motor de câțiva ani!
-Eu nu am mers de mai bine de 10 ani, odată ce ai învățat nu poți uita.

Până la urmă am acceptat, și acuma am mii de emoții înainte să plec la drum cu ea.
-Mai bine ai porni! Îmi spune Alana.
Îmi culeg curajul și pornesc motorul, turația lui e mare și îți dă fiori reci pe spate, și plecând de pe loc îmi aduc aminte tot ce învățasem de la Francis.

Am ajuns pe o pistă de curse după cum pare, multe mașini stau parcate în diferite zone. Dar unde să mă duc acuma.  Telefonul sună din nou și e tot un mesaj.
      Intră pe prima usa  mare apoi faci la dreapta și acolo vei găsi!
Pana acuma nu eram conștientă ca inima îmi bate dar acuma da, mă uit speriată în jurul meu, am fost urmărită, sunt urmărită? O fi Francis e o capacana oare, da e teritoriul familie Gambino aici.
Decid să intru , doi bărbați bine făcuți stau în fața uși, au o figură care îți produce frica instantaneu.
Începe să se audă gălăgie, țipete, scandări, mă apropii tot mai mult și găsesc o adunătură de oameni ce se pare ca se uită la o luptă, nu văd așa ca mă apropii mai mult, nu prea seamănă a lupta mai bine spus celălalt mănâncă bătaie și cred ca nu mai are prea mult, aproape e leșinat.
Dar socul se instalează când văd persoana cealaltă, e Marcus dar nu e el, e diferit într-un fel, parcă ar fi posedat și nu e conștient de ce face, e atât de crud în lovituri, nu e ușor de privit ceea ce face el și nu cred ca e conștient de ce face. E pătat de sânge, dar nu îi pasă nici ca cel de sub el aproape își dă duhul.
-Marcus! Strig la el dar nu știu dacă o să pot acoperii gălăgia făcută de ceilalți.
Pumnul lui se oprește apoi ridică capul spre mine, dacă nu aș fi văzut lucruri de genul mi-ar îngheța inima pe loc, privirea lui turbată, față plină de sânge ar trebui să fug mâncând pământul.
Mă privește mult și nu era pregătit să mă vadă aici, ca eu să-l îl văd aici. Nu știu dacă s-au oprit din scandat dar totul e liniște în jurul meu. Sunt doar eu și el și schimbul nostru de cuvinte doar din priviri.
Clar nu trebuia să-l văd așa după privirea lui, asta încerca să ascundă presupun, asta era secretul lui.
Se ridică de jos și se apropie de mine, trag aer în piept și încerc să-mi ascund toate gândurile care îmi spun fugi.
-Ce cauți aici? În felul în care arată și glasul răgușit semn ca a fost o luptă pe cinste pentru el, e terifiant.
-Aaa.... ce să zic cum să zic?
-Toată lumea afară, țipă el și mai ca aveam să plec și eu odată cu ei.

Așa zisa hală s-a golit și suntem doar noi doi și sângele de pe jos, sunt sigură ca tipul ăla e mort de-a binelea și a dispărut și el odată cu mulțimea.
-De ce ești aici, nu trebuia să fii aici?
-Cred și eu, am primit un mesaj să vin și am găsit asta!
Arăt spre locul unde se luptau.
-Nu trebuia să vii! Tipa la mine.
E furios ca lam văzut.
-Am venit și ce e? Am văzut doar o luptă!
-Nu ma minți, ai văzut cum sunt eu cu adevărat!
-Ca de obicei, nu e nimic diferit.
-La naiba, știu ca minți știu ca mă crezi un psihopat, un monstru.
Nu e furios, e supărat ca l-am văzut ca sunt aici.
Mă duc spre el, cum a fost lângă mine să mă calmeze acuma e rândul meu, e cu spatele la mine dar mă duc în fața lui și îmi cuprind fata cu palmele mele.
-Sunt aici, sunt bine tu calmează-te.
-Nu trebuia să mă vezi.
Îi privirea lui văd o tristețe pe care doar uitându-mă în oglindă o vedeam.
-De ce ai lipsit zilele astea? Vreau să-i iau gândul de la ce s-a întâmplat.
-Am vrut să stau departe de tine!
-De ce?
-Nu mai văzut? Din cauza asta!
-Eu nu am văzut nimic!
-Summer!
-Serios ești tot tu, doar ca acuma ești plin de sânge.
Nu are de gând să se liniștească sau să mă creadă pe cuvânt așa ca aleg singura cale care îi ia de tot mintea.
Îl trag spre mine și îl sărut, prima dată nu face nimic stă ca o stână de piatră dar eu nu încetez, gustul lui amestecat cu cel a picăturilor de sânge e ca și atunci când mă mușcă de buza cu putere.
Mâinile lui ajung pe talia mea și mă trage mai tare spre el, nu știu când sau de ce dar a început să însemne ceva pentru mine Marcus, ceva mult prea mult.
Până și sărutul lui e plin de manie, îl înțeleg nici eu nu vreau ca cineva la care țin să îmi vadă ceea ce ascund cu ardoare.