Printesa mafiei

Un nou inceput

Fără să mă mai uit în urma mea o iau pe Luna și ies afară din casă, nu vreau să il mai văd sau aud. E vina mea ca am crezut in el, de la început am știut. Când l-am cunoscut asta făcea ,iar eu am crezut ca ce o sa fie al meu. Niciodată.
-Summer ce se întâmplă?
Ce fac acuma cum o să ies din situația asta.
-Mergem acasă!
Acasă nu mai e acasă dar nu pot să îi spun asta.
Intru în casă și o las jos încerc să nu plâng în fata ei.
-Du-te în camera ta!
-Summer nu ești bine.
-O să fiu, du-te te rog!
Până la urmă m-a lăsat singură iar totul din mine iese afară prin lacrimi aș tipa în gura mare dar nu pot.
I-am cerut atât de multe? Ce au însemnat cuvintele alea? Minciuni doar minciuni.
-Summer?
Felix apare în ușă speriat și sincer nu mai am puterea să mă ascund. El vine lângă mine și mă ia în brațe.
-Trebuie să plecăm de aici!
-Ce e?
-Marcus!
Acesta mă strânge mai tare în brațe, ei doi rămân singuri ce nu mă vor dezamăgi în viața asta.
-Am bani puși deoparte o să ne ajungă o perioadă.
Din nou viața mea capătă alt semn, altă turnură groaznică.
-Dute și fă bagajul, caut un motel iar mâine o să văd de ceva de închiriat.
Acesta mă aprobă, nu pot să stau să îmi plâng de milă, trebuie doar să plec cat mai departe, trebuie să-mi revin la ceea ce am fost.
Felul în care mă detașez de oameni care îmi greșesc e cea mai înfricoșătoare latură a mea, pot să iubesc, dar greșeala trebuie plătită.
Chiar dacă am mai primit o palmă de la viața, mereu o să-mi revin.

Felix a pregătit tot, oricum nu avem multe, niciodată nu am avut.
Sper ca atunci când ieșim afară familia lui să nu ne vadă.
O simt pe Luna suspinând dar nu am de ales, taxiul a venit și e momentul să plec. O urc în mașină, dar eu rămân un pic și mă uit în urma mea, a fost frumos cat a durat, viața aici, fericirea pe care am simțit-o. Ușa casei se deschide și o văd pe Alana.
-Summer nu! Apoi coboară scările și din urma ei Beatrice cu frați ei.
-Nu pleca, aud chiar înainte să închid portiera.
Luna începe să plângă, știind ca îi e greu, și mie îmi e din cauza ca o lipsesc de totul din casa aia și de Beatrice.

Cu greu găsesc ceva de închiriat în oraș, majoritatea sunt pe teritoriul lui Gambino sau Francis.
-Ce ai zice să plecăm departe! Îmi spune Felix
-Ești sigur?
-Să fie într-un loc unde să o luăm de la capăt doar noi, chiar și într-un orășel micuț.
-Te-ai gândit la ceva anume?
-Da! Unde a copilărit tata!
Mă uit la el și abia acuma realizez ca Felix a crescut, probabil mult mai echilibrat decât mine.
-Atunci acolo mergem.

După ce am călătorit toată noaptea cu autobuzul să ajungem în Marysville, acuma stăm doar noi trei în gară neștiind încotro să o iau.
-Unde suntem aici? Luna mă întreabă.
-Aici o să începem o nou viața, știu ca îți e greu ca ai plecat, dar a trebuit să facem asta, înțelegi?
-Da! Oriunde sunteți voi, o să fiu și eu.
Nu sunt genul care să sufere multă vreme întrucât să mă vadă cineva, dar în interior totul e distrus. Mai ales când aduc asupra fraților mei supărarea.

A trecut o săptămână de când am ajuns aici, imediat am găsit o casă unde să locuim , o doamnă în vârstă își scosese jumătate de casă în chirie și pentru ca prețul fiind mic și aproape de școală am ales ca aia e cea mai bună variantă. Și pentru prima dată am decis să îmi termin liceul.
Cat Luna e la școală, Felix are și el ore așa ca eu lucrez la un bar pentru jumătate de zi apoi după masă mă duc la ore și Felix stă cu Luna și are grijă și de doamna care ne-a închiriat casa.

În drum spre casă îmi trec prin minte toate momentele dintre mine și el, păreau atât de adevărate încât nu mi s-a părut ca s-ar preface.
-Summer! Îmi aud numele și mă întorc recunoscând vocea.