Îmi bați în piept... chiar dacă doare

3.

Angel mă împinge cu un gest scurt în interior, iar primul impuls pe care-l simt e să mă întorc și s-o iau la goană de-aici. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să mă aflu în aceeași încăpere cu bărbatul din fața mea. Nu mi-a făcut nimic, este total adevărat, dar ceva îmi inspiră nesiguranță când mă privește. De parcă toate simțurile mele o iau razna brusc și îmi urlă să fug, pentru că nu mă aflu unde trebuie și alături de cine trebuie

De parcă el ar putea să semnifice mai mult decât pot eu să înțeleg.

Strâng din ochi și din buze când aud cum ușa se închide în urma mea, semn că Angel a plecat și ne-a lăsat singuri. În mintea mea numai cuvinte de mulțumire nu au existat la adresa lui.

Parcă să mă las pe mâna unui necunoscut găsit pe internet nu mai sună chiar atât de rău. Ce poate să meargă prost în cele din urmă?

Pe cine păcălești, April? N-ai face niciodată asta, așa că lasă-l să te tatueze și fă-te nevăzută apoi.

— Pe lângă intrat în belele, îți plac și tatuajele?

Când îl aud vorbind, din nou, simțurile mele se pun toate în alertă. Puține sunt momentele în care m-am simțit atât de stânjenită față de cineva.

Ceea ce simt atunci când ochii săi albaștri mă analizează din cap până în picioare, iar maxilarul i se încordează când studiază fiecare părticică din mine nu este nici pe departe frică, ci o senzație ciudată care îmi spune că ar trebui să stea departe de mine, dar în același timp să vină mai aproape și să îndrăznească mai mult.

Oficial, o iau razna.

— Să spunem că mi se par cel puțin interesante, încerc să vorbesc, chiar dacă am impresia că limba mi s-a împleticit în gură.

Fac câțiva pași spre el, simțindu-mă din ce în ce mai mică sub privirea lui de gheață. Cred că totuși o să pot să trăiesc după ziua asta.

— Cel mai nașpa răspuns pe care l-am primit vreodată, dar e în regulă. Spune-mi, cu ce anume te pot ajuta?

Se ridică de pe scaunul lui și se îndreaptă de spate în timp ce începe să-și strângă toate ustensilele pe care urmează să le folosească.

Haide, April, nu mai fi un copil. E un coleg de la facultate, nu-ți poate face niciun rău.

Încerc să mă susțin și expir o gură mare de aer.

— Nimic complicat, comentez cu o aer defensiv.

Pufnește din nou.

— Ai încredere, chiar dacă era ceva mai complicat, aș fi scos-o cumva la capăt.

Momentul în care încearcă să zâmbească atunci când revine cu privirea asupra feței mele în timp ce-și trage pe mâini o pereche de mânuși, mă neliniștește mai tare.

— Așa ziceam și eu, comentez.

— Unde anume vrei tatuajul?

Strâng din dinți pentru că asta e partea de care m-am temut cel mai tare din clipa în care l-am văzut. E acum ori niciodată, dacă nu las deoparte toate temerile astea care mă fac să simt furnicături pe piele, nu voi ajunge nicăieri. Știu de ce am venit aici și ce îmi doresc, așa că nu mai are sens să las toate emoțiile astea să mă sperie.

Fără vreun avertisment sau răspuns la întrebarea lui, scap de bluza de pe mine. Rămân doar în sutien în fața lui Xander, iar pe fața lui pot citi uimirea. Nu cred că se aștepta la una ca asta din partea mea. Totuși, să mă aflu așa în fața lui nu mă face să mă simt la fel de vulnerabilă ca atunci când îi întorc spatele, lăsând la vedere pitonul uriaș pe care Angel mi l-a tatuat pe spate acum trei ani, alături de alte două date care sunt scrise cu litere romane chiar sub tatuajul cu șarpele.