Îmi bați în piept... chiar dacă doare

12.

Ar trebui să plec să-mi iau puținele lucruri pe care le am la cafenea. Repet, ar trebui, dar firul poveștilor dintre mine și Diana nu se mai termină. Am aflat că vine din Chicago, are un frate geamăn și una din pasiunile ei este cititul. Am descoperit că în biblioteca ei se află mai multe cărți și autori pe care îi ador. Asta mă face să mă simt chiar mai apropiată de ea. Stăm de vorbă de aproape două ore, dar am impresia că o cunosc de mai mult timp.

Tocmai ne distram pe seama unei povești întâmplate la ultimul curs pe care l-a avut, când una din întrebările la care mă așteptam, nu a întârziat să apară.

— April?

— Mhm.

— Scuze dacă sunt indiscretă, dar cum ai reușit să te lovești?

Strâng din buze. Vânătaia încă este vizibilă și chiar dacă nu ar fi, bandajul de pe nasul meu o face chiar mai evidentă.

— E în regulă dacă nu vrei să-mi spui, se grăbește. Nu vreau să fiu indiscretă, abia ne-am cunoscut.

Îi fac semn să stea liniștită.

— Păi, de unde să încep? Doi colegi s-au luat la bătaie, iar eu am intervenit, ca să nu aibă probleme. Pe unul dintre ei nu-l cunoșteam, dar pe celălalt, da.

Diana pare că stă câteva secunde pe gânduri, iar când privirea i se luminează dintr-o dată sunt convinsă că știe despre cine e vorba.

— Te referi la Mianov și Warren?

— Mda.

Fața Dianei se crispează. Între noi se lasă liniștea.

— De ce ai făcut asta? vine întrebarea ei dintr-o dată.

Ridic din umeri. Chiar dacă mi se pare că Diana este o fată super și mi-a inspirat încredere, nu pot să mă arunc atât de ușor în prietenia asta. Cel puțin mai pot păstra o parte din detalii pentru mine până când o să fiu sută la sută sigură de loialitatea ei.

— În prima zi de facultate, în autobuzul cu care obișnuiam să vin am avut niște probleme. Să zicem că era plin de bărbați, iar o parte din ei erau cu adevărat lipsiți de respect. Xander m-a ajutat în ziua aia, cu toate că sunt convinsă că nu m-a văzut de prea multe ori. Când am văzut ce se întâmpla între el și celălalt tip, am simțit că îl pot ajuta ca să nu intre în probleme grave.

Nu mint. Încă îmi aduc aminte cum îl lovea Xander pe băiatul decanului. Știam că dacă nu se va opri, va da de probleme grave.

— Așadar ai vrut să-i întorci ajutorul?

— Cam așa ceva. M-a lovit din greșeală când m-am implicat și cam așa m-am ales cu asta, spun și fac semn spre bandajul de pe nasul meu.

— Măcar și-a cerut scuze?

Amuțesc, iar gestul meu o face să pufnească.

— Ce nesimțit! Tipul ăsta mi-a fost mereu antipatic!

Expresia mi se lumniează.

— Îl cunoști?

Mai întâi pare puțin panicată când îi adresez întrebarea. Dă din cap aprobator.

— Nu am fost prieteni sau orice altfel de relație, ci din modul lui brutal de a se comporta. Vine des prin cămin, cred e vreo tipă în clădirea asta căreia i-o trage ocazional.

Gura mi se usucă instant. Nu puteam să nimeresc mai bine de atât. Iar îmi aduc aminte de Darren, nu se poate să mă fi înșelat chiar atât de grav în privința unei persoane.