Îmi bați în piept... chiar dacă doare

11.

— Nu se poate.

Darren începe să râdă.

— Din nou, ce motive aș avea să te mint? Am vrut să te avertizez dinainte să te amesteci între ei, dar nu prea am avut cu cine să vorbesc.

Într-adevăr, eram cât se poate de puțin atentă la tot ce mi-a spus Darren în momentele alea.

— Am dat-o în bară? întreb.

Nu are timp să-mi răspundă măcar, pentru că Universul a lucrat de la sine, iar din boxele instalate pe holurile facultății am auzit mai întâi un foșnet puternic, apoi o voce feminine anunța că domnișoara April Petterson trebie să se prezinte în biroul decanului.

Multe priviri s-au îndreptat asupra mea. În ultimele zile popularitatea mea a crescut semnificativ. Sunt convinsă de asta.

— Ți-am spus eu, vine replica lui Darren, despre care sunt sinceră că mi-a pus capac în momentul ăsta.

Înghit în sec și îmi așez mai bine rucsacul pe umăr.

— Cred că ești mândru de tine.

Nu mă pot abține să nu comentez, drept răspuns, Darren ridică din umeri.

— Tu ai ales, April. Când o să înțelegi că omul ăla îți va crea numai probleme?

Nu prea curând. Vine răspunsul în mintea.

— S-o facem și pe asta, e tot ce spun înainte să îmi așez mai bine rucsacul pe umăr și să înaintez pe holurile facultății.

Darren nu a încercat să mă oprească. L-am auzit pufnind în urma mea și cam așa a decurs minunata noastră discuție de astăzi. Nu mi-am luat la revedere de la el când am plecat, cred că i-am hrănit azi orgoliul mai mult decât e normal. Mai ales cu ultima parte.

Totuși nu-mi vine să cred tot ce am aflat până acum. Creierul meu cu greu reușește să înregistreze tot ce s-a întâmplat în doar câteva zile. De un singur lucru sunt sută la sută convinsă. Cineva minte. Fie este vorba despre fata aceea pe nume Kiara, fie Darren.

Ea mi-a spus că nu a venit cineva să întrebe de mine, cu toate astea, se pare că Xander a fost acolo. Ceva e prea putred la mijloc. Trebuie s-o găsesc pe această Kiara și să vorbesc cu ea. Darren nu a menționat nimic despre ea, dacă fata asta petrece timp acolo, nu ar fi fost normal s-o observe cel puțin?

De ce ar încerca ea să mă minte? Asta dacă nu cumva, Xander i-a zis sau i-a făcut ceva ca eu să nu aflu. Și ăsta e un punct de plecare, cu toate că nu mă împac atât de bine cu el, aleg să mă gândesc la subiectul ăsta puțin mai târziu. Nu am realizat când am ajuns la ușa decanului, atât de concentrată am fost asupra gândurilor mele. Cel puțin nu am mai acordat atâta atenție privirilor curioase din jurul meu.

Ar trebui să mă simt bine pentru că sunt o vedetă?

Expir cu putere și bat de două ori în ușă după ce secretara mă anunță că sunt așteptată.

Nu durează decât câteva secunde până când aud un intră răspicat. Toate scenariile posibile mi se învârt în minte când închid ușa în urma mea. Cred că e a doua sau a treia oară când intru aici. Am mai venit odată cu niște probleme legate de orar. Încăperea e aproape aceeași pe care mi-o aduceam aminte. Pereți albi, plini de diplome înrămate de la diverse cursuri și activități sportive. În mijlocul încăperii tronează un birou uriaș din mahon, plin de această de dosare și hârtii așezate în teancuri.

Pe peretele din spatele biroului sunt foarte multe poze cu familia decanului Warren. Cred că am vrut să mă asigur de cele auzite și, fugitiv, am observat o poză cu doi băieți, pe unul dintre ei recunoscându-l ca fiind băiatul bătut de Xander. Alunițele de pe față sunt cele care îl dau de gol, am observant asta și ieri la el.