Viața nu înseamnă să aștepți ca furtuna să treacă ,ci să înveți să dansezi în ploaie.
Emma Dawson este o fată simplă,ce-și trăiește viața la maxim cu fiecare ocazie .La locul ei ,fără să iasă vreodată din cuvântul părinților,aceasta se întâlne...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Când răzbunarea își atinge ținta, lasă în urmă un gol profund și dureros."
Ｅｍｍａ
Dacă mi-ar fi spus cineva ca aveam să stau pe locul din dreapta in bolidul luxos de mii de dolari a lui Nicolas Santos i-aș fi spus ca e nebun Si daca ar fi adăugat că motivul șederi mele pe locul din piele albă este pentru ca s-a oferit să mă ducă acasă i-aș fi spus ca e mort de drogat .
Dar iată-mă,stand țeapănă pe scaunul confortabil al mașini celui mai rău băiat din oraș și privind în tăcere pe geam în timp ce Santos conduce pe șoselele întunecate .Il aud cum oftează ,și încetinește când mașina din fața noastră se oprește.In ciuda orei ,care aparent nu e așa de târziu așa cum m-aș fi așteptat ,orașul este aglomerat iar eu am nimerit blocajul în trafic exact când sunt cu un criminal în mașină .
—Ce căutai în spatele clubului?îl aud întrebând.
Îmi fac curaj să mă întorc,privindu-l drept în ochii care s-au întunecat odată cu dispariția lumini puternice din jurul nostru ,rămânând doar luminile stradale să ne ajute vederea .Nicolas stă relaxat pe spate cu capul întors spre mine dar tot fiind atent la traficul ce nu prea pare avea de gând să se miște .
—Te-aș întreba același lucru,îi răspund încercând să arăt ca nu mi-e frică de el ,deși fiorii de teamă îmi circulă prin vene .
Rânjește,întorcându-și privirea în fața când mașinile încep să se miște .Calca accelerația,depășind cele două mașini din înaintea nostra.
—Eu pun întrebările tu răspunzi cu ce vreau să aud , nos entendimos?ma intreaba pe un ton puțin nervos ,punându-și accentul spaniol în evidență.
Nu
—Nu te cunosc,îi răspund.De ce ar trebui să-ți răspund la întrebări?
Prind cotiera de la portiera în mâna,strângând puternic de parcă aș putea zbura prin parbriz deși am centura pusă .Privesc în fâță panicata atunci când pune o frâna bruscă .Inima îmi bate mai tare din cauza micuțului șoc ,iar respirația mea e neregulată din cauza adrenalinei.
Oprește mașina lângă trotuar ,oprind motorul .Se întoarce spre mine în scaun ,punându-și cotul pe volanul negru .Ma privește indiferent,în ochi luminând un strop de pericol .Imi întorc privirea ,uitându-mă în oricare altă parte decât în ochi lui .
—Atâta timp cat ți-ai băgat nasul in treaba mea , ar trebui să răspunzi ,îl aud vorbind printre dinți .
—Sau te-am intimidat atât de tare încât nu mai ști cum să vorbești?
