Viața nu înseamnă să aștepți ca furtuna să treacă ,ci să înveți să dansezi în ploaie.
Emma Dawson este o fată simplă,ce-și trăiește viața la maxim cu fiecare ocazie .La locul ei ,fără să iasă vreodată din cuvântul părinților,aceasta se întâlne...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Încrederea este ca un bumerang: odată ce se rupe, e greu să o recuperezi." – Anonim
EMMA
Nu m-am chinuit să-i cer lui Nicolas să mă lase să merg singură în cameră; știam că oricum nu mă asculta. Plămânii mă dureau de fiecare dată când respiram, iar tusea sacadată mă împiedica să vorbesc. Tot ce îmi doream era să mă pun în pat și să adorm, să uit de tot ce s-a întâmplat astăzi, inclusiv sărutul acela păcătos și atingerile lui fierbinți din sala de clasă. Frigul din corpul meu se amplifica, iar tremuratul îmi era din ce în ce mai greu de controlat.
Nicolas deschide ușa cu o mișcare rapidă, apoi o închide cu piciorul, mergând spre pat și lăsându-mă delicat pe salteaua moale. Mă așez pe spate pe tăblia patului, simțind cum mi se învârte capul, și îl urmăresc cu privirea pe Nicolas în timp ce se îndreaptă spre șifonierul meu. Mă tușesc de câteva ori din cauza disconfortului din plămâni, dar nu îmi iau ochii de la el.
Aveam o durere în suflet mai mare decât cea pe care o simțeam în piept când respir. Eram dezamăgită de el și de propria mea gândire, că am crezut că e altfel, și tristă că inima mea își dorea cu ardoare un alt sărut care nu va mai exista.
Nicolas se întoarce, lăsând pijamalele mele roz cu căpșuni la picioarele mele. Îmi ridic capul cu greu, găsindu-i privirea pe chipul meu. Cobor din pat, clătinându-mă puțin pe picioare din cauza mișcării bruște. Brațul lui Nicolas îmi prinde imediat talia, sprijinindu-mă pentru a-mi recăpăta echilibrul.
Îi arunc o privire plină de ură înainte să-mi iau hainele de pe pat și să merg cu pași mici și atenți la baie. Scoțând greu rochia de pe mine, care se lipise de piele, o arunc în coșul de rufe cu un gest nervos, împreună cu lenjeria intimă. Iau tricoul și îl îmbrac, dar când las privirea în jos, văd o pereche de chiloți negri împachetați peste pantaloni. Îmi mijesc ochii, venindu-mi să ies chiar acum din baie și să-l iau la bătaie.
— Nenorocitul a băgat nasul în lenjeria mea intimă, spun încet, cu un tremur în voce, ca să nu mă audă.
Îmi îmbrac și restul hainelor, apoi îmi înfășor un prosop în jurul părului cu un gest rapid și ies din baie. Nicolas mă aștepta pe scaunul de la birou, hainele lui fiind la fel de ude cum erau ale mele. Stătea cu ochii ațintiți în telefon, iar privirea i s-a ridicat când am intrat în dormitor.
— Ce mai cauți aici? întreb, cu o voce obosită și iritată, în timp ce mă îndrept spre pat.
— Mă asigur că ești bine, răspunde el, punându-și telefonul pe birou și ridicându-se, cu o expresie serioasă pe față. Aproape ai murit înecată.
— Mersi că-mi amintești, îi dau ochi peste cap, lăsându-mă pe pat și trăgând pătura peste mine până în gât. Sunt bine, acum poți pleca.
Nicolas nici nu mă bagă în seamă ,alegând să se așeze pe marginea patului ,la picioarele mele .Ma uit la el ,cu ochi pe jumătate deschiși ,simțind cum oboseala mai are puțin și mă acaparează
