꧁༺ Capitolul 14༻꧂

637 71 13
                                    

"În cele mai întunecate momente, nu lumina, ci o mână întinsă poate schimba totul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


"În cele mai întunecate momente,
nu lumina, ci o mână întinsă poate schimba totul."




NICOLAS

Jumătate de oră mi-a trebuit pentru a mă hotăra ca nu voi mai face proiecte școlare ce necesită lucru manual.Am degetele pline de lipici și tricoul meu negru strălucește la cat sclipici a fost vârstat de blonda împiedicată.

    A renunțat să se mai certe cu mine pe toate motivele absurde pentru un moment,fiindcă după zece minute în care tot vorbea despre cum vrea să fie afișul ,părinți ei au chemat-o pentru a vorbi cu ea .

Intră in camera de parcă ar fi un robot ,cu privirea lăsată în jos și părul despletit lungă până la jumătatea brațului acoperindu-i chipul .Trântește ușa apoi se aseaza înapoi pe locul său de pe covorul rotund.

Ridic un colț al guri ,stăpânindu-ma să nu o întreb ce s-a întâmplat.E de la sine înțeles ca discuția cu părinți ei nu a fost una liniștită,ba din contră,pare ca i-a sporit și mai mult nervi care deja o stăpâniseră.E prima oară când am ocazia să-i descopăr acesta parte irascibilă pe care nu aș fi crezut ca o are .Oricine care nu o cunoaște și doar o privește câteva secunde poate jura ca e precum un pui de căprioară.Timid,inocent vulnerabil.

Nici una din calitățile de care ar avea nevoie pentru a supraviețui lumi mele și întâmplările anterioare o dovedesc.Oricine ar fi in locul ei ar sta cat mai departe de acesta parte întunecată,totuși ea se tot apropie deși spune ca vrea sa stea departe și eu o las ,vorbind și băgând-o mereu in seama.

Nu pot sa o plac pe fata asta ,nu cu tot trecutul meu stand in spate .Deja a căpătat vânătăi din cauza mea ,pentru care încă nu am apucat să-mi iau revanșa,sa risc sa se întâmple mai mult ar fi deja prea periculos.

—Te chinui de jumate de oră sa lipești alea ,îmi reproșează ,privind coala albă ce ar trebui să fie un afiș plin ochi de culori și bucățele de hârtie lipite la nimereala.

—Lipește-le tu atunci ,o provoc ,înmânând lipiciul ce mi-a dat bătăi de cap .

Eram hotărât ca mâine să mă iau la ceartă cu López pentru ideea tâmpită ce m-a pus să o fac .E ultimul an de liceu pentru noi ,sunt sigur ca găsea altceva să facem în locul unei activități pentru copii de grădiniță .

Emma nici măcar nu întinde mâna după lipici,lăsându-mă cu mâna întinsă .

—Am decis amândoi ca asta e treaba ta ,spune punându-și mâinile în sân .Nu e vina mea ca ai degete inutile.

—Degetele mele sunt pricepute la cu totul altceva,spun ,sperând ca înțelege aluzia :

Nu pot vedea dacă îi rosesc obraji așa cum o fac de obicei când spun sau fac ceva nepotrivit,părul ei ondulat blocându-mi orice privire.

Inimi în duelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum