Când iubirea sună dar trecutul răspunde

Capitolul 7

Într-o după-amiază, Ryu era în infirmerie cu Felix. Ryu stătea pe unul dintre paturile din infirmerie, strâmbându-se ușor în timp ce Felix îi examina piciorul amputat. Proteza pe care o purta de obicei era pe podea, lângă el. „Ai grijă, naibii," mormăi el în timp ce Felix inspecta carnea cicatrizată și rănită.

Felix chicoti. „Da, da. Apropo, te văd des cu Brona."

Ryu se încordă ușor la comentariul lui Felix, încercând să pară nepăsător. „Și ce-i cu asta? E greu să o eviți într-un tabără de mărimea asta" spuse el dezinteresat, evitând contactul vizual cu Felix.

Felix zâmbi șmecherește. „Foarte bună scuză. Oricum, sunteți drăguți împreună."

Fața lui Ryu se înroși imediat, și el se încruntă la Felix. „Nu suntem drăguți. E enervantă și mă scoate din sărite cu încăpățânarea ei."

Felix oftă, clătinând din cap. „Vorbești așa de rău despre ea. Nu înțeleg de ce îi place de tine."

Ryu încremeni la cuvintele lui Felix, neîncrederea fiind evidentă în expresia sa. „Ce naiba vorbești? Nu-i place de mine. Cel mult mă tolerează. Naiba, de cele mai multe ori se comportă de parcă nu mă suportă."

 „Îi plăcea de tine înainte de război."

„Îi... îi plăcea de mine? Înainte de război?" Scoase un hohot de râs, clătinând din cap în timp ce încerca să proceseze informația. „E... e ridicol. De ce i-ar plăcea de mine, dintre toți oamenii?"

Felix ridică din umeri cu un zâmbet. „Poate e nebună."

Ryu mormăi sub suflare, gândul că Brona ar fi avut o pasiune pentru el făcându-l să se simtă mai incomod decât ar fi vrut să admită. „Probabil ai dreptate. Trebuie să fie nebună sau ceva de genul. Adică, de ce altfel i-ar plăcea de mine?" Încercă să pară nepăsător, dar era un indiciu de nesiguranță și îndoială în vocea lui.

Felix ridică o sprânceană. „Poate ar trebui să o întrebi."

Ryu își feri privirea, evitând privirea lui Felix. „Nu, e stupid. Oricum, nu contează," spuse el aspru, încercând să pară nepăsător. 

„De ce nu? Cine știe, poate îți faci o iubită."

Scoase din nou un hohot de râs, curajul său scăzând puțin. „De ce naiba aș vrea o iubită? Relațiile sunt doar o pierdere de timp și energie," spuse el, încercând să sune convingător. Dar, în secret, ar fi mințit dacă ar fi spus că nu s-a gândit cum ar fi să o aibă pe Brona ca iubită.

Felix clătină din cap, amuzat. „Ah, nu spune că nu vrei o iubită. Nu spune că nu vrei o persoană care să fie mereu cu tine, care să te iubească pentru ceea ce ești și care să te sărute și să te îmbrățișeze noaptea."

Ryu își feri din nou privirea, fața lui înroșindu-se din nou la cuvintele lui Felix. Imaginile care îi dansau prin minte îi făceau inima să bată mai repede. Își încleștă maxilarul, luptând să-și păstreze calmul. „Nu... nu e așa, bine? Relațiile sunt dificile. Sunt dezordonate și complicate. Nu am nevoie de așa ceva în viața mea."

Felix se aplecă înapoi, încrucișându-și brațele. „Sau sunt bune și frumoase."

Ryu mormăi sub suflare, frustrarea lui crescând. De ce trebuia Felix să fie atât de enervant de idealist în legătură cu toate astea? De ce nu putea fi la fel de pesimist și cinic ca el? „Da, sigur, poate că pot fi. Dar cel mai probabil, se termină dezordonat și dureros. Am văzut asta de prea multe ori înainte. Nu merită deranjul."

Felix chicoti. „Nu știi ce vorbești. De exemplu, eu și Maggie suntem fericiți împreună."

Ryu își dădu ochii peste cap, scoțând un hohot de râs. „Tu și Maggie sunteți excepția. Sunteți o anomalie, bine? Doar pentru că ați avut noroc și ați găsit fericirea unul în celălalt nu înseamnă că așa funcționează pentru toți ceilalți."

 „Nu ai încercat."

Ryu își încleștă maxilarul, iritarea crescând la cuvintele lui Felix. „Da, și nu am de gând să încerc prea curând. Așa cum am spus, relațiile sunt doar o bătaie de cap. Nu merită timpul sau efortul meu."

Felix zâmbi. „Într-o zi, dragostea va bate la ușa ta și nu vei putea spune nu."

Ryu chicoti amar, clătinând din cap cu neîncredere. „Dragoste, huh? Faci să pară ca un basm sau ceva de genul. Sigur, poate într-o zi dragostea va veni să bată la ușa mea, dar asta nu înseamnă că voi vrea să răspund."

Deodată, se auzi o bătaie în ușă.

Ryu se încordă, atenția lui îndreptându-se spre ușă. Împărtăși o privire cu Felix, o încruntare încolțindu-i la colțurile gurii. „Cine e?" strigă el către vizitatorul necunoscut.

Felix ridică din umeri. „Probabil un copil care s-a rănit la antrenament. Deschide tu ușa."

Ryu oftă și își dădu ochii peste cap, deloc încântat de gândul de a se ocupa de un copil rănit. „Bine, deschid eu." Se dădu jos din pat, apucându-și cârja și mergând șchiopătând spre ușă. Roti mânerul și deschise ușa, iritarea fiind vizibilă pe fața lui.

Brona stătea la ușă. 

„Vezi? Dragostea bate." Felix nu putu să reziste unui zâmbet și unei priviri pline de înțeles. „Când iubirea sună, trebuie să îi răspunzi..." 

„Eu... Brona? Ce naiba faci aici?" Ryu încercă să pară casual și nepăsător, dar inima lui bătea cu putere în piept. Prezența ei îi provoca un val de emoții neașteptate.