Când iubirea sună dar trecutul răspunde

Capitolul 13

"Doamne... Asta nu e bine, oh nu," murmură Felix.

"Nu, nu e bine! Fă ceva în privința asta! Du-te după ea și vorbește cu ea!"

"Nu pot să fac asta, Ryu," răspunse Felix neajutorat.

Ryu pufni, furia strecurându-se în vocea lui. "De ce naiba nu poți? Ești prietenul ei, nu? Tocmai bătea în ușa ta ca o nebună! Eu nu pot merge după ea, nu fără să par un ciudat, dar tu poți!"

"Ce i-ai spus, Ryu? De ce era totul atât de liniștit și apoi brusc au început țipetele?" întrebă Felix, trecându-și mâna prin păr.

"I-am spus că nu ar trebui să-i plac de mine. I-am spus să renunțe la mine. I-am spus să mă uite și să meargă mai departe la altcineva, pe cineva mai bun," admit Ryu, întâlnind privirea neîncrezătoare a lui Felix cu frustrare.

"Ryu, i-ai spus unei persoane care a pierdut tot ce iubea în viața ei și al cărei singur motiv de a trăi erai tu să renunțe la tine? Ai trimis-o pe Brona să se sinucidă? Doar pentru că ești prea prost să realizezi că meriți să fii iubit?" cuvintele directe ale lui Felix îl loviră ca un pumn în stomac, panica și alarma cuprinzându-l în timp ce realiza implicațiile acțiunilor sale.

"Nu... Nu, nu am... Nu am vrut..." bâigui el, vinovăția și regretul cuprinzându-l. "Doar... Voiam să găsească pe cineva mai bun, pe cineva care să nu o trateze ca pe un gunoi."

"Te-ai gândit măcar o secundă că poate ea doar te vrea pe tine? Că tu erai 'mai binele' pe care îl căuta? Ai idee cum a fost tratată în timp ce era cu Cassian? Nu cred că poți fi mai rău decât Cassian," continuă Felix ferm, strângându-i umerii lui Ryu.

"Știu prin ce a trecut. Mi-a povestit despre..." Ryu se opri, amărăciunea cuprinzându-l la menționarea lui Cassian. "Dar nu poate fi serioasă când spune că mă vrea pe mine. Nu sunt... nu sunt suficient de bun pentru ea. Nu merit afecțiunea sau grija ei."

"Ryu!" îl întrerupse Felix, apucându-l de umeri. "Ea e traumatizată, nu știe ce e mai bine. Dacă a văzut 'mai bine' în tine, înseamnă că nu ești ca Cassian."

"Dar eu... Nu știu cum să fiu bun pentru ea. Nu am fost niciodată... Nu am fost niciodată o persoană bună, cu adevărat."

"În loc să-i spui că merită mai bine, de ce nu devii mai bun, Ryu?" Sugestia lui Felix rezonă, deși îndoielile încă persistau.

"Să devin mai bun... mai ușor de spus decât de făcut," mormăi Ryu amar, scepticismul evident în vocea lui.

"Doar... nu vorbi rău despre tine, omule. Ea deja te place."

Ryu trase adânc aer în piept, sfatul direct al lui Felix tăindu-i îndoielile.

"Să nu vorbesc rău despre mine... doar atât?" repetă el, neîncrederea colorându-i vocea.

"Da," afirmă Felix.

Ryu expiră tremurat, realizarea începând să se instaleze încet. Poate... doar poate, ar putea încerca să fie mai bun pentru ea.

"Ok... ok, pot încerca asta. Nu voi vorbi rău despre mine în preajma ei. Dar... nu știu dacă va fi suficient."

"Te va iubi și vei înțelege... dacă o găsim înainte să..."

"Nu," îl întrerupse Ryu brusc, incapabil să accepte posibilitatea ca ea să fie plecată. "Nu spune asta. Trebuie să o găsim. Trebuie să ne asigurăm că e bine. Nu... nu o pot pierde... nu acum."

"Se gândește în fiecare noapte cum să-și pună capăt zilelor, nu e atât de ușor... Poate deja e de—" cuvintele lui Felix fură tăiate de tonul ascuțit al lui Ryu.

"Nu spune asta. O vom găsi, la naiba. Trebuie să o găsim. Trebuie să fie bine."

Felix oftă și se îndreptă spre ieșire. Ryu îl privi plecând, frica și disperarea curgându-i prin vene. Nu putea sta deoparte și să nu facă nimic. Gândul că Brona s-ar putea răni îl umplea de groază.

"Așteaptă!" strigă el, urmându-l repede pe Felix afară.

"Hai să o găsim," îl îndemnă Felix, vocea lui urgentă.

"Da... să mergem. Nu putem pierde timpul. Poate fi oriunde."