Venise ziua judecății, iar Aimara și Norvus erau îmbrăcați așa cum se cuvine și așteptau ca în orice clipă să vină cineva după ei. Din când în când, bătrâna le mai fredona câte un cântec mai vesel: Aimara își amintea cântecul și-l cânta până la sfârșit, însă Norvus nu făcea nicio mișcare:
-De ce ești supărat? Nu-ți place cum cânt?
-Ba da, doar că acum mă gândeam la altele.
- Vreau să aud cum cânți tu.
-Nu pot.
-De ce?
-N-am...voce, spuse acesta stânjenit.
-Nu contează cum cânți, ci ce cânți. De fapt, cred că ți-e frică, spuse Aimara amuzată.
Deodată, se auzea un ropot de pași apropiindu-se de colibă. Bătrâna s-a uitat pe geam și le-a spus :
-Copii,haideți că au venit. Domnul să ne aibă in pază!
Aimara și bunica lor au ieșit primele,iar Norvus mergea după ele. Când să iasă din colibă, acesta nu a uitat să-și ia și mini arbaleta cu el. Până la pădure era cale de un kilometru. Oameni care veneau cu ei erau înarmați până în dinți, dar nu prea departe de ei, prin tufișuri și aproape ca și înconjurați, Aris și cu o ceată de vreo 40 de inși mergeau pe urmele lor, gata să atace la comanda lui Norvus. Unii dintre însoțitori mai bănuiau câte ceva, așa că mai rămâneau în urmă ca să cerceteze, însă de întors nici că se mai întorceau. Ajunși, au luat-o pe Aimara și au legat-o de mâini iar pe Norvus l-au băgat într-o cușcă cu gratii din lemn de stejar. Bătrânei nu i-au făcut nimic; pe-atunci bătrânii, indiferent de situație, erau venerați și știau că nu pot să-l ajute pe cel judecat.
În acel moment, Ruca și Orus, alt prieten de-al său, si-au făcut apariția, iar fata a fost silită să stea în genunchi, cu capul în jos.
-Oameni buni, azi ne-am adunat ca să hotărâm soarta acestei fete. Unii dintre voi cred că știți ce s-a întâmplat, dar azi și cei neștiutori vor afla adevărul. Așadar, care din voi trei poate să povestească totul, detaliat?
Nu după mult timp, Aimara s-a uitat la el și i-a povestit tot ce s-a intamplat, dar oamenii nu i-au dat crezare, ba chiar unii o huiduiau.
-Dar ăsta e adevărul! Nu mint!Bunica a venit și a văzut cum a căzut! a spus aceasta încercând să-și țină lacrimile.
-Ei bine, ai văzut ce spun oamenii,iar acum...verdictul...
Toți în cor: Aimara Honiris e Vinovată!
La auzul acestor cuvinte, cei 40 de inși au ieșit din tufișuri urlând ca nebunii, Aris a spart încuietoarea cuștii în care era închis Norvus și a fugit după bătrână. Norvus si-a scos mini arbaleta de la brâu, a aruncat un pumnal în spatele unui om ce vroia s-o lovească pe Aimara, acesta căzând lat la pământ. A încercat să-l țintească pe Ruca,dar s-a răzgândit.A agățat-o înapoi la brâu,luat fata pe sus și a fugit cu ea acolo unde știa că sunt caii. Între timp, a ajuns și Aris cu bunica lor, însă el nu era bine deloc. A primit o lovitură fatală în piept și deja pierduse destul sânge.
