Între timp, Aris se întoarse la colibă înjurând de toți sfinții.
-Dar ce-ai pățit de ești așa tulburat? îl întrebă bătrâna.
-N-am nimic, răspunse el sec. Unde sunt ceilalți?
-Norvus crapă niște buturugi și am trimis-o pe Aimara să-i ducă merinde.
-Mă duc după ei. Am de vorbit ceva cu Norvus, spuse Aris.
-Ești sigur?Aimara trebuie să apară de-acum...
-Și el când ar venii?
-Nu știu sigur.
-Fie, nu mai contează, poate mă duc mai târziu.
-Ziceai că te duci acum. Ce repede te-ai răzgândit...
-Ce vrei să spui cu asta?
-Din câte văd, stai numai prin preajma fetei și il eviți pe Norvus destul de des, deci...
-Doar nu ai crede că...
-Stăm aici de 6 ani, în curând 7, te cunosc chiar bine...
-Hai, bre, nu-i adevărat. Cine ți-a zis asta?
-Înfățișarea ta. Asta te-a dat de gol și oricât ai nega...
-Bre, spuse Aris tăindu-i vorba, nu-i adevărat și-ți spun pentru ultima oară asta. Plus, matale nu ești bunica mea, deci chiar de-aș avea sentimente,nu le-aș dezvălui nimănui, și nici alor mei.
Nu după mult timp, Aimara intră în colibă. Amândoi amuțiră.
-Despre ce vorbeați? Se auzea de afară ca și cum v-ați certa.
-Nu ne certam, spuse bătrâna,doar că era foarte enervat mai adineauri. Nu trebuia să pleci, neicuță?
-Ba da. Plec chiar acum. Însă voi reveni.
După ce plecă acesta, bătrâna scoase o haină făcută din niște pături vechi pe care le-au adus cei doi mai de mult, și-i spuse fetei:
-Să iei asta pe tine dacă se va lăsa frigul, bine?
-Da, bunico. Oricum cred că voi avea nevoie mâine.
-Dar ce-i mâine?
-Am vorbit cu Norvus să mă lase să merg în satul vecin, însă trebuie să vină și roșcovanul ăsta cu mine.
-Și ce vei face acolo?
-Merg să mai caut unele lucruri trebuitoare colibei, spuse ea.
-Fie, însă nu mi se pare o idee prea bună...
-Bunico, nu te îngrijora, totul va fii bine, spuse Aimara. Însă te întreb din nou: despre ce vorbeai cu Aris?
-Păi, tot își pierde vremea și mai și înjură de fiecare dată când spune ceva, mințise aceasta.
-Înțeleg. Mă duc să iau niște mere, voi face compot ca să fie pe diseară.
Între timp, își lăsă haina pe pat în camera ei.
-Faci cum vrei, draga mea, spuse bătrâna zâmbind, numai de bine să fie.
