Cap.10

52 11 2
                                    

Cugeta ea: Cine o fii Deona? Să fii fost stăpâna acestei colibe? Oare când au trăit? Era prea întuneric afară ca să poată vedea pe unde merge, călcă strâmb, iar într-o fracțiune de secundă,căzu pe pământul rece. Se ridică și văzu că lumina dinăuntru era aprinsă.
-Vai de mine! spuse aceasta.M-au prins!
Aruncă o privire înăuntru. Norvus aprinse o lumânare, luase o cană ca să-și pună niște ceai. Aimara rupse cu grijă hârtia ce acoperea o gaură în perete, intră prin ea, iar apoi, tiptil-tiptil, a mers spre camera pe care o împărțea cu bătrâna. Intrase și se așeză pe alcătuiala de paie și pătură ce constituiau patul ei. Adormii ca un prunc, Norvus nu observă nimic, ba chiar plecă înapoi în camera sa.Aris nu dormea, aștepta să adoarmă. Se ridică, trecu încet peste el și ieși pe ușă. Se strecură în camera celor două, se așeză în genunchi lângă patul Aimarei. Îi mângâie blând fața și părul, o sărută pe obraz abia atingând-o și plecă înapoi așa cum a venit, dar de data asta lovind ușa din cauză că s-a grăbit. Bătrâna s-a trezit, însă nu a reușit să-l vadă; întunericul domina în cameră și vederea îi cam juca feste. Aimara dormea un somn greu și adânc, deci nu putea fii trezită foarte ușor.
A două zi, fata pleca la râu cu niște găleți făcute din lemn ca să ia apă, însă Aris nu a lăsat-o să le care, bătrâna observând comportamentul tânărului. Chiar și așa, a lăsat să vadă totuși până unde pot ajunge lucrurile, însă nu a durat mult și Aimara fugise pe câmp tot înainte lăsându-l pe acesta cu gălețile fix în mijlocul cărării fără să se uite înapoi.
Fata asta e încăpățânată rău, cugeta aceasta, însă nici el n-o lăsa în pace. Dacă vrea să facă o treabă, el vrea s-o ajute, dar mai rău o enervează și nu mai face nimic din cauza lui. Greu cu tinerii aceștia, nu-i mai înțeleg deloc.
Norvus era plecat de-acasă ca să mai facă unele treburi cinstite în zonă, iar cât el nu era acasă, cei doi erau ca doi poli ce se resping tot timpul, însă prin aceasta, dragostea lui Aris pentru Aimara era din ce în ce mai mare. Chiar dacă încerca s-o nege, dragostea îl făcea să se comporte ca un nebun și îi era destul de greu s-o ascundă. Încerca pe cât posibil să stea cât mai departe de ea, însă nu reușea, nu găsea leac pentru ,,boala"sa...

AimaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum