Cap.7

56 9 0
                                    

Norvus reușise să vâneze o căprioară, iar bătrâna a aprins focul. După aceea, au luat păturile pe care le-au luat la cai și au reușit să le împartă între ei. Aimara a împărțit  pătura cu bătrâna, iar cei doi au avut separat.
Între timp, în sat...
-Oameni buni, condamnata a reușit să fugă de dreptate.Prin aceasta, se dovedește a fii un pericol pentru noi. Cei 40 de inși care ne-au atacat îi sunt complici pentru asta și n-au vrut să vorbească, iar unii și-au luat viața. Alții au încercat să fugă, dar n-au reușit. Deci acum, aveți în fața voastră 13 nenorociți și se știe: dacă nu vor să vorbească, să chemați călăii și le veți decide moartea!
Rumoarea era foarte zgomotoasă. Care mai de care spunea ba să-i îngroape de vii, ba să-i dea pe fundul lacului.
Unul dintre ei s-a dus la primul ingenuncheat și l-a lovit cu coada toporului.
-Vorbiți?
-Nu.
Nu după mult timp, au dat drumul la niște lighioi urâte, i-au luat pe cei 13 și i-au aruncat într-o râpă. Nici unul nu a supravietuit.
Orus vorbea cu Ruca:
-Dacă tot au fugit, de ce nu renunțăm?Poate au trecut singuri în neființă.
-Orus, eu nu vreau să aud de așa ceva. Fata trebuie ori să moară,ori să trăiască forțat.
-De ce?
-Ceea ce-ți spun e un secret pe care nu ai voie să-l spui nimănui. Jură cu sânge că-l vei lua în mormânt!
Orus își scoase cuțitul dintr-o cutie, strânse din dinți și se tăiase în podul palmei, apoi strânse pumn și o picătură de sânge se prelinse pe degete. Îl scurse într-un potir și spuse:
-Sângele și viața mea îți aparțin.
-Jurământul să-ți fie blestem dacă îl incalci!
-Jur!
-Drag prieten, nu voi trăi veșnic și vreau să știu că satul va rămâne sub stăpânirea numelui...Yonis. Da, Aris e fiul fratelui meu și vreau să mă asigur că totul va rămâne sub acest nume. Norvus nu merită să conducă acest sat, chiar dacă el e succesorul de drept.
-Adică Norvus e...
-Nepotul lui Fodos. Și nu va afla vreodată. Însă, ca să nu fiu așa rău, am să respect ultima doriță a lui, doar pe jumate.Dacă voi prinde fata ,o voi lăsa să aleagă: ori să moară, ori să se căsătorească cu Aris. Iar pe Norvus nu-l voi lăsa sa-mi împiedice planurile. Dacă-l prind, îl voi ucide cu mâna mea.
-Sau ai putea să-l atragi de partea ta spunându-i că îl lași să trăiască dacă îți va deveni vasal, spuse Orus încercând să-l înduplece. Plus de asta: Aris e cu ei, nu? Poate l-ar convinge el...
-Toate la momentul potrivit și nu pot avea încredere în Norvus nici cât negru de sub unghie! E prea periculos nu numai pentru mine, ci și pentru tine și cei dragi nouă, deși voi încerca, spuse acesta într-un final.

AimaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum