O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

14: Planul Perfect

- Trebuie sa gasim un plan excelent pentru ai trimite pe ceilalti acasa!, spune Misao.

- Asa-i. Un plan!, spune Hiro mancand clatite. "Clatitele par delicioase!", gandesc eu.

- Dar cum sa gasim planul perfect?, intreb eu luand farfuria cu clatite din mana lui Hiro si punand-o pe masa.

- Pai, sincer nu am nicio idee! Daca am creea un portal ca sa-i putem 'teleporta' oarecum in lumea lor..., spune Haruki ganditor.

- ASTA E!, tip eu si toata lumea se intoarce catre mine.

- Ce-i?, intreba Misao si Hiro laolalta.

Bunica...bunica ar putea avea o solutie. Imi amintesc cand eram mica, imi spunea niste poezii ciudate care imi vindecau ranile de la cazaturi sau repara portelanele pe care le spargeam cu mingea atunci cand ma jucam in casa. Dar bunica ascundea totul intr-un fel de carte mare si groasa, iar mama nu stia nimic. Desi faceam numai boacane prin casa, bunica 'ma apara' si refacea totul ca la inceput.

- Bunica! Ea stie cum sa ne ajute!, tip eu amintindu-mi tot.

- Bunica ta e prea departe de casa si nici nu avem cum sa ajungem acolo!, spune Misao gandindu-se la drumul foarte lung.

- Dar trebuie! Nu pot sa-i las sa stea aici pana vin parintii mei!, tip eu imaginandu-mi parintii mirati ca personajele din anime sunt in casa noastra.

- Bun! Mergem la bunica ta! spune Haruki dintr-o data.

*pe drum spre casa bunicii* (Criss se crede in Scufita Rosie...dar nu e sigura)

- Mai e mult?, spune Misao care mergea in urma.

- Nup. Imediat ajungem!, spun eu vesela.

- Asta ai spus si acum 10 minute!, tipa Goku fiind enervat de o musca. (nota: Mustele enerveaza!)

- Taceti odata si mergeti cat e nevoie!, tip eu iritata la maxim.

- Linisteste-te, iti faci rau singura!, imi spune Levi care a venit langa mine seducator. (*Criss has a nosebleed*)

- Plff...ok!, spun eu realizand ca nu prea are rost sa ma enervez.

Odata ajunsi la destinatie, toti se trantesc pe jos si incep sa murmure ceva de neinteles. Sunt obositi cei drept; am mers 4 kilometrii pe jos. Numai eu eram aia care statea in picioare si zambea.

- Bunico! Sunt eu, Kimiko!, tip eu in timp ce bateam la usa.

- Oh, doamne, ai venit! In sfarsit!, se aude vocea bunicii de pe partea cealalta a usii.

Aceasta deschide usa si ramane socata sa ma vada pe mine in fata usii si niste 'straini' imbracati ciudat si intinsi pe jos gafaind. Bunica arata cu degetul spre ei; eu intorcandu-ma sa vad unde arata si apoi incep sa rad realizand.

- Nu-ti fa griji!, ii spun eu facand semne cu mana sa 'o lase balta'.

- Ce s-a intamplat?, ma intreaba ea traversand holul casei pentru a ajunge in curte; pentru ca in casa nu e loc pentru toata lumea.

- Pai, incep eu cand bunica deschide usa ce duce spre curte, avem nevoie de ajutor sa-i trimitem pe ceilalati in lumea lor. Un fel de portal sau ceva.

- Aha, inteleg!, spune bunica in timp ce scoate dintr-o scorbura o carte mare si groasa. Cred ca stiu cum sa va ajut!

- Pe bune?, intreaba Hiro care se apropie de noi.

- Nu, pe mere!, ii raspund eu la sictir.

- Mda., spune ea plictisita si se intoarce la Light si Goku care stateau la umbra unui copac cu flori roz.