O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

21: Anime Pe Ascuns

*sambata dimineata*

- Si, ce ai de gand sa faci in legatura cu animele?, ma intreaba Misao care manca un mar rosu.

- Nu stiu exact ce-am sa fac!, raspund eu citind concentrata o manga.

- Crezi ca i-a trecut mamei tale?, ma intreaba ea terminand marul si aruncandu-l in cosul din camera.

- Nu...nu cred. Inca mi-e frica sa ma intorc acasa!, marturisesc eu fiind inca concentrata la manga.

- Haha!, rade Misao si se tranteste langa mine si citeste ultima replica de pe pagina.

- Nu stiu ce gasesti asa amuzant la partea aia, dar in fine!, spun eu inchizand revista si uitandu-ma urat la ea.

- Mergem la Haruki acasa?, ma intreaba ea ridicandu-se din pat si luandu-si o bluza de trening.

- Hai (da)!, strig eu razand.

Ne schimbam de pijamale si coboram la parter, unde mama lui Misao se afla in bucatarie, gatind. Misao imi face semn sa fac liniste si se apropie de mama ei, eu ramanand pe loc la capatul scarilor zambind la Misao care radea pe sub mustati.

- Mama, noi merge la Haruki! E ok?, o intreba Misao pe mama ei facand-o sa tresara si sa se intoarca speriata spre noi.

- D-da! E o-ok!, se balbaie aceasta.

Misao imi face semn sa ies, luand un mar de pe bar. Aceasta isi saluta mama, care se intoarce inapoi la treburile caznice, zambind nevoie-mare.

*acasa la Haruki*

- Hai sa ne uitam la anime!, spune Misao care are un castron de chips-uri in mana.

- Ok..., spun eu asezandu-ma trista in pat langa ea si Haruki langa noi.

- Haide, nu fii asa! Mama ta nu e aici si nici nu are cum sa stie ca esti aici, deci calmeaza-te si uita-te la anime!, ma incurajeaza Misao trantindu-mi castronul de chips-uri in brate si alegand din lista mea un anime.

- Bine!, strig eu facandu-i pe amandoi sa rada; uitandu-ma la ei ca la masini japoneze.

Ne-am uitat la anime linistiti; mi-am facut tot timpul griji pentru ca simteam ca ma uit la anime pe ascuns. Misao incerca incontinuu sa ma calmeze si sa ma uit la anime dar eu nu puteam. Simplu!

- Kimiko, nu-ti mai fa atatea griji; esti la mine acasa! Mama ta nu stie ca esti aici!, ma imbratiseaza Haruki.

- Ok, ma linistesc!, spun eu raspunzand la imbratisare.

- Ia astea!, spune Misao intinzandu-mi castronul cu chips-uri, dupa ce a luat un pumn urias.

Ne-am uitat toate ziua la anime, pana cand mama lui Misao, ne-a intrerupt spunandu-ne ca trebuie sa ne intoarcem acasa. Timpul trecuse asa de repede; se facuse seara. Ne-am incaltat si am plecat spre casa lui Misao.

- Nu stiu de ce mama ne-a chemat asa de repede! De obicei n-o face!, spune Misao pe drum.

- Vom vedea!, spun eu zambind. Nici eu nu intelegeam ce se intampla, dar n-am vrut sa-mi bat capul acum.

*acasa la Misao*

Intram amandoua pe usa si ne indreptam spre bucatarie unde mama acesteia ne face semn sa intram. Dau sa intru in bucatarie, dar cand vad cine mai e acolo, imi pica fata. Era mama.

- Deci aici esti!, spune ea ridicandu-se de pe scaunul pe care statea mai adineaori.

- Ce cauti aici?, o intreb revenindu-mi un pic din soc.

- Am venit dupa tine, desigur!, spune aceasta apropiindu-se de mine si apucandu-ma de mana.

- Eu nu plec de aici!, tip eu dandu-i mana la o parte.

- Ba ai sa pleci!, tipa si ea luand in spate ghiozdanul cu manga-uri si laptopul meu care se afla pe masa si tragandu-ma de mana.

- Lasa alea jos!, urlu eu ca ultima disperata.

- Multumesc ca ai avut gruja de ea, Samanda!, spune mama cand iesim pe poarta. Ca raspuns se aude un mic "Cu placere".

In drum spre casa am mers in spatele mamei, care pe drum mi-a aruncat rucsacul si mi-a zis sa-l car singura. Macar cosplay-urile sunt in siguranta in dulapul lui Misao. Cand am ajuns acasa mi-a spus sa ma duc in camera mea. Ce nu inteleg e de ce mi-a lasat ghiozdanul plin cu manga si laptopul?

Intru in camera, inchid usor usa, pun ghiozdanul langa birou, ma schimb in pijamale si ma trantesc langa rucsac scotand toate manga-urile de acolo.

- O sa-mi fie dor de voi!, soptesc eu uitandu-ma peste fiecare, asigurandu-ma ca sunt toate. Imediat intra mama asezandu-se langa mine si luandu-ma in brate.

- Imi cer scuze pentru tot..., incepe ea imbratisandu-ma strans.

- Nu...mie imi pare rau; nu trebuia sa plec!, spun eu raspunzandu-i la imbratisare.

- Am inteles cat de mult iti place sa fi Otaku; sa citesti manga-uri si sa te uiti la anime!, spune ea incepand sa planga.

- Daca vrei sa incetez, o voi face!, spun eu luand toate manga-urile si aruncadu-le in cosul de gunoi.

- Nu, nu!, tipa mama luand cartile din gunoi si punandu-le pe masa.

- Deci...e inregula daca sunt Otaku?, intreb eu uitandu-ma ciudat la ea.

- Da, am inteles acum!, imi raspunde mama zambind prieteneste.

- Bine, ai vrea sa ramai sa te uiti la anime?, o intreb eu deschizand lista cu anime-uri.

- La ce vrei sa ne uitam?, ma intreaba ea asezandu-se in pat.

- Ce zici de...Fairy Tail?, o intreb eu apasand pe primul episod.

- E inregula!, zambeste ea asezandu-se mai confortabil in pat.

- Yeeeey!, tip eu de fericire.

..............................................................................................................................................................................

Aici e si acest capitol, sper ca v-a placut!

Am o intrebare! Mai aveti timp sa terminati un anime intr-o zi, pe langa scoala?

Eu sincer nu ma pot uita nici la 2 episoade!

Si inca ceva! Imi puteti recomanda un anime? Ceva aventura sau horror!

Cam atat! Sayonara, minna (La revedere, lume)!!!