O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

9: Hiro (part.1)

"Trebuie sa scapam de caldura asta insuportabila. Nu mai pot. Plfff.", gandesc eu uitandu-ma pe fereastra. Misao intra in camera si incepe sa cotrobaie dupa nu stiu ce chestie, tipand ca disperata ca nu gaseste nimic.

- Misao, ce cauti acolo?, spun eu dupa ce o pereche de sosete aterizeaza pe fata mea.

- Nimic, spune Misao iesind rapid din camera ca si cum n-am intrebat nimic.

- Misao!, tip eu alergand spre scari.

- ...

- Misao!, tip inca o data vazand ca nu primesc nici un raspuns.

Cobor scarile, iar la capatul lor se afla Haruki; pe care l-am vazut tarziu si am aterizat in bratele lui pentru m-am impiedicat de ultima scara. Rosesc...

- Unde te duci?, ma intreaba acesta zambind malefic. "Oh, nu! Stiu fata asta; e de rau!", gandesc eu.

- Dupa Misao?, raspund eu timida.

- Nah, las-o balta. Voiam sa-ti arat ceva interesant, dar te las in pace de data asta; data viitoare nu mai scapi, spune el transformand zambetul malefic intr-unul simpatic.

- Ok...?, spun eu trecand pe langa el si fugind dupa Misao care s-a ascuns in bucatarie si tipa la Mikasa din Attack on Titan. Intru in bucatarie unde il gasesc pe Eren intr-un colt, pe Levi stand la masa si uitandu-se la mine, Mikasa cu o tigaie in mana si pe Misao ascunsa dupa bar soptind "Lasa-ma in pace! Lasa-ma in pace!"

- Potoleste-i p-astia, spune Levi uitandu-se la singurul sandwich de pe masa.

- Mikasa, lasa tigaia; Eren, fugi la etaj, Misao...ei bine, avem de discutat ceva, spun eu aratand cu degetul spre fiecare. Toata lumea a parasit bucataria in doua secunde; singurul care a mai ramas a fost Levi care continua sa se uite la sandwich pana l-am luat eu pentru ca el nu-l mananca, deci...

- Misao, cred ca trebuie sa te potolesti putin; pari prea agitata din perspectiva personajelor, incep eu imediat ce ajungem in camera mea.

-Cum adica?, spune ea ofensata. "Imi pare rau ca incerc s-o schimb, dar n-am ce-i face. Trebuie.", gandesc eu.

- Adica, sa nu mai faci pe crizata. Nu cred ca e necesar sa ataci pe nimeni!, spun eu putin timida.

- Bine...trebuie sa plec; ma intalnesc cu cineva, spune ea dand sa plece.

- Pana la cina sa fi aici, bine?, spun eu ridicandu-ma din patul moale.

Misao a plecat, bombanind ceva de protectie si de avut grija; n-a bagat-o nimeni in seama. A inchis usa si pana la cina n-am mai auzit nimic de ea. Seara, ne punem cu toti la masa cu exceptia lui Misao (care inca nu s-a intors) si incepem sa mancam, cand, deodata, usa de la intrare se izbeste de parete si se aude vocea lui Misao care vorbea cu cineva.

- Hey, minna (lume)!, tipa Misao intrand in bucatarie. Dragi prieteni, vi-o prezint pe...Hiro Yoshida.

In bucatarie intra o fata cu parul negru si scurt acoperindu-i un ochi, cu zambetul pe buze si fiind imbracata destul de lejer: pantaloni scurti si tricou. Ne saluta aplecandu-se; salut specific Japoniei. Isi scoate telefonul care are o carcasa de plastic cu Miku Hatsune. "Oare e si ea otaku?", gandesc eu uitandu-ma intens la ea.

- Hai cu noi la masa, o invita Goku zambind. "Cum de nu si-a dat seama ca toate personajele din anime sunt aici, reale?"

Hiro ridica capul si ramane gura casca cand il vede pe Goku stand acolo si zambind.

- G-Goku?, spune ea nevenindu-i sa creada.

- Eu sunt; in persoana, raspunde acesta dupa ce Hiro se aseaza langa el.

Hiro s-a alaturat familiei noastre ciudate si totul s-a terminat cu bine! Glumesc...de fapt am devenit prietenul nostru si a acceptat sa locuiasca cu noi de acum in colo. E de treaba dupa parerea mea; insa Haruki pare atras oarecum de ea; nu pot lasa asta sa se intample. Shine, Hiro (mori, Hiro)!

............................................................................................................................................................................

Uite inca un capitol!! Yeeeeeey!

Imi cer scuze ca nu am mai postat dar stiti cum e.....lipsa asta de imaginatie te toaca ca pe un porc la abator....stai,ce??

Oricum, ca de obicei: vot, comm cu parerea si poate chiar si follow!

Oh, aproape uitam! Share si la prieteni. Lasatii si pe ei sa afle de carte!

Sayonara, minna (la reverede, lume)!!