O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

30: Accidentul

- Gata toata lumea?, intreb eu punand in geamantan ultimul articol de imbracaminte.

" Si unde vrei sa pleci?", o aud pe Alice dintr-o data.

- Nu e treaba ta!, spun eu aproape tipand, inchizand fermoarul geamantanului nervoasa.

" Awww, desigur ca nu-i treaba mea! Pentru ca de ce ar fii?", continua ea sa vorbeasca aparand in oglinda de pe usa dulapului, avand un zambet sadic pe fata.

- Kim, ai zis ceva?, ma intreaba Misao aparand la usa si avand o palarie ciudata pe cap.

" Imi place palaria", spune Alice din oglinda. Ma intreb: doar eu o pot vedea?

- Am intrebat daca sunteti gata., spun eu si iau bagajele incercand sa le mut langa usa de la intrare. Fara succes.

- Lasa-ma sa te ajut!, striga Haruki alergand spre mine, observand probabil ca ma chinui.

- Ok!, ii raspund dand din cap si lasand-ul pe el sa preia controlul.

- Cred ca suntem gata!, spune la un moment dat Isumi, aducandu-si si ea bagajele.

-Super!, exclam eu si incep sa sar in aer, urmata de Misao, care probabil nu intelegea ce se intampla. Mai mult ca sigur.

- Alright guys, masina noastra va fi aici in zece minute. Fiti siguri ca ati luat tot. Nu ne mai intorcem aici., spune Haruki dupa ce a terminat o convorbire la telefon.

- Am luat tot, Haruki. Casa e goala!, spun Misao si Isumi laolalta la ultima parte.

- Ok atunci, sa coboram la masina. A venit., spune el apucand cateva bagaje, deschizand usa si iesind. Casa, pustie; cei din anime au plecat din nou in lumea lor pentru a continua cu episoadele. Ne-au spus ca ne vom vedea in Osaka; ne-au garantat ca vor fi acolo sa ne sustina din punct de vedere moral. Ceea ce si cred ca o sa se intample.

Am ajuns la masina, am pus toate gentile in portbagaj, am batut palma cu totii pentru reusita noastra si apoi ne-am urcat in masina.

Un drum destul de lung, ce-i drept; din Tokyo pana in Osaka e ceva de mers. Misao intreba constant soferul cat mai este pana la destinatie, acesta raspunzand de fiecare daca ca "imediat vom ajunge"; Haruki si Isumi dormeau linistiti, mai tresareau cand Misao ridica putin tonul; iar eu stateam pe bancheta din spate impreuna cu cei doi adormiti si citeam o manga. In mod normal nu puteam sa fac asta; as fi vomitat imediat, dar probabil toata chestia asta cu Alice ma salva din a umple masina de un miros coplesitor si...ma rog, nu mai continui pentru ca, la un moment dat chiar o sa mi se faca rau.

Mergeam linistiti, pana cand o alta masina incepuse sa se tina dupa noi, facandu-l pe sofer sa piarda din cand in cand controlul masinii si sa faca un mic drift. Masina din spatele nostru ne depasii, se puse in fata noastra, facu un drift si ajunsese sa stea cu fata catre noi, descoperind ca era o femeie la varsta a doua, bruneta si care purta ochelari de soare.

- Ce se intampla? Ce vrea de la noi?, intreba Misao speriata tinandu-se strans de centura de siguranta, cu privirea atintita spre masina acelei femei.

- Haruki??, tip eu facandu-l sa stresara si sa se uite rapid spre mine, si ma lua in brate din clipa in care masina din fata noastra se apropie foarte rapid de noi, fiind gata de impact.

Apoi, un sunet de metal strivit.

Un timp am ramas asa, pana cand mi-am facut curaj si am deschis ochii. M-am speriat cand l-am vazut pe Haruki plin de sange si Isumi la fel, amandoi incepand sa se trezeasca si sa geama de durerea insuportabila.

- Sunteti ok?, intreb eu uitandu-ma la amandoi; acestia dand din cap in semn ca da. Apoi Haruki imi facu semn sa le verificam pulsul lui Misao si soferului. Piciorul drept mi-a ramas intelepenit sub scaunul soferului, dar din fericire, ajungeam la gatul lui Misao, punandu-i mana pe gat si observand ca era in viata; Haruki a verificat soferul care, din pacate, s-a stins. Misao incepu sa urle de frica cand isi observa propriul sange pe maini, ridica privirea si vazu ca in umarul drept ii era infipta o bucata destul de mare de sticla.

- Misao, calmeaza-te!, ii spun eu si ea se opreste din urlat. Incep s-o imbratisez in speranta ca asa se va simti in siguranta si avand grija sa n-o ranesc mai tare; in timp ce Haruki incerca sa gaseasca o cale de iesire. In final a gasit una, mi-a eliberat piciorul de sub scaun, apoi a spart mai bine geamul de langa el (pentru ca deja era spart) si ne-am strecurat toti trei pe acolo. Apoi ne-am repezit imediat catre Misao care inca era blocata inauntru.

- Trebuie s-o scoatem si pe ea cumva! Dar cum?, intreaba Isumi speriata.

- Anime-urile!, spune Haruki dupa ceva timp in care am incercat sa deschidem usa din dreptul ei.

- Crezi ca ei ne pot ajuta? Au plecat! Ei ne asteapta in Osaka!, spun eu si continui sa fortez usa.

- Suna-i..., imi spune Isumi dand drumul la usa masinii, parca intelegand tot ce Haruki a vrut sa spuna.

- Ok! Sa vedem...pe cine sa sunam??, murmur eu in timp ce ma uitam la ecranul telefonului, cautand un numar de telefon care ne-ar fi putut salva.

- Kimiko, grabeste-te!, tipa Haruki obsevand ca femeia din cealalta masina a supravietuit accidentului si ca isi scoate arma si o indreapta spre mine.

- Stai, stai..., spun eu in timp ce degetul imi aluneca pe ecran.

- KIMIKO!!, se auzi vocea lui Haruki, imediat auzindu-se o impuscatura....................................................................................................................................................

Sorry for the late update! Am avut ceva probleme cu netul (T_T)

Inca putin si cartea asta ajunge la final. Wweeeeeeee!!!

Ma gandeam sa mai scriu o carte; despre o fata care, intr-o zi, bea o doza de suc care contine nu stiu ce substanta chimica pusa acolo din greseala de un grup de chimisti. Fata bea sucul si se trezeste cu puteri supranaturale inspirate din jocurile video, gen: toate puterile lui Delsin Rowe din Infamous: Second Son, ale lui Rex din Generator Rex (chiar daca nu e un joc, e un desen animat foarte tare), ale lui Max din Life is Strange si multe altele; iar ea se decide, impreuna cu doi prieteni, sa salveze lumea.

Ce parere aveti? Lasati la comentarii.

Ma rog...savurati capitolul intarziat si ne vedem data viitoare! Sayonaraaaa!!!