O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

29: Invitatie in Osaka

"Kimiko!! E timpul sa te trezesti!", o aud pe Alice, aceasta incepand sa rada cand ma intorc pe cealalta parte a patului scotand un sunet de iritare.

- Lasa-ma in pace!, tip eu si ma ridic in fund si arunc perna pe care dormeam, aceasta ricosand in peretele din fata mea.

"Hopa, cineva are nervi in dimineata asta! Ce ai zice de ceva...interesant?", continua aceasta enervandu-ma si mai tare si dorindu-mi atat de mult sa scap de ea. M-am ridicat din pat si mi-am auzit propriu stomac cerand mancare.

- 'Neata, Isumi!, spun eu in timp ce ma plimbam prin bucatarie ca sa-mi iau ceva de mancare.

- 'NEATA!, urla la randul ei, facandu-ma sa-mi acopar urechile si sa ma inghemuiesc la pamant.

- Ce nai- Ce se intampla?, intreaba Misao care intra impreuna cu Haruki in bucatarie.

- Isumi? De ce ai tipat?, o intreb in timp ce ma sprijineam de bar ca sa ma ridic pe fata care gatea ceva la aragaz.

- CEE?, tipa iar si opreste focul aragazului, scotandu-si o pereche de casti din urechi.

"Nu pot sa cred! Uite ce ti-a facut! Acum te doare capul! Omoar-o! Fa-o sa plateasca!", imi spune Alice, facandu-ma cumva sa ma deplasez spre locul in care se aflau cutitele, luand unul si apropiindu-ma de spatele lui Isumi; dar imediat ce s-a intors catre mine cu o fata nedumerita, am castigat rapid controlul asupra corpului si m-am oprit imediat din ai lua viata prietenei mele.

"Ce ti se pare ca faci? Omoar-o!", tipa Alice si apoi imi pierd constiinta cazand pe jos, fiind prinsa cel mai probabil de Haruki.

Apoi, totul negru...

"Sa nu indraznesti sa mai faci asa ceva niciodata! M-ai inteles? Era cat pe ce sa...doar...sa nu mai faci asta!", o aud pe Alice vorbind in mintea mea, iritandu-ma la culme si incepand sa deschid ochii, care incearca sa se acomodeze cu lumina alba si puternica.

Imediat ce ochii mi s-au adaptat la lumina, am putut sa disting fata lui Misao care se uita ingrijorata la mine. Cand a vazut ca deschid ochii, a strigat dupa Haruki (care a venit imediat) si au inceput sa-mi zambeasca si sa ma intrebe daca ma simt bine.

- Ne bucuram asa de tare ca esti bine!, imi marturiseste Haruki care apasa un buton deasupra patului mei. Imediat ce a apasat, o asistenta imbracata intr-un halat alb, a intrat in camera si s-a apropiat de mine scotandu-mi perfuzia in timp ce zambea prieteneste, facandu-ma sa ma simt mai bine.

"Aaaaaaaaaaaaaaaaah!!", tipa Alice in mintea mea, facandu-ma sa ma ghemuiesc si sa-mi acopar urechile; asistenta, Haruki si Misao incercand sa inteleaga ce se intampla.

-TACI ODATA!, tip la randul meu, facand-o pe asistenta sa se sperie si sa ramana statuie.

"De ce, daca doare atat de tare?", continua ea sa tipe, facandu-ma sa plang, implorand-o sa taca. Asistenta nu stie ce sa faca asa ca se consulta cu Haruki pentru administrarea unui calmant sau somnifer.

- O sa-ti dau un somnifer; trebuie sa te odihnesti. Ok?, ma intreaba asistenta dupa ce termina conversatia cu Haruki.

Am dat simplu din cap si am asteptat sa simt acel ac rece intrandu-mi in mana, apoi lichidul din seringa, care avea sa ma faca sa dorm aproape instant.

"Aww, cineva a venit sa se joace cu mine!! Yeeee!! Acum ne putem juca 'Hide and Seek'! Huh, ce zici?", incepe Alice sa vorbeasca imediat ce ma vede in aceeasi camera in care ne-am intalnit.

-Nu vreau sa ma joc nimic cu tine! Bine? Vreau doar sa taci si sa pretind ca tu nu esti in mintea mea. M-ai inteles?, tip eu; ea ramanand socata, apoi revenindu-si si incepand sa rada.

"Sa pretinzi ca nu-s aici? E cel mai patetic lucru pe care ti l-ai putea dori vreodata!", rade ea si fuge spre o usa; pe semne ca vrea sa se joace.

- Offf, hai sa terminam odata cu asta!, spun eu si dau sa ma indrept spre usa, dar imediat ma trezesc si-i observ pe Haruki si Misao stand pe marginea patului, Isumi fiind la fereastra iar Hiro pe scaun, dormind. "Stai...ce? Hiro?", gandesc eu si ridic incet mana aratand spre ea; Misao intorcandu-se si zambind atunci cand realizeaza la cine aratam.

- E doar Hiro, a venit imediat ce am pomenit de tine!, ma lamuri Misao, facand-o pe Hiro sa se trezeasca si sa fuga in directia patului meu, aplecandu-se si strangandu-ma in brate spunand diferite chestii pe care nu le-am inteles.

"Aaah! Doare! O omor, ma jur!", tipa Alice vazand-o in mintea mea cum se inghemuieste in mijlocui acelei camere, si-si acopera urechile cu mainile incepand sa planga.

- Alice?, o strig eu, ea ramanand in aceeasi pozitie; apoi incepe sa tipe si camera se transforma imediat in ceva sadic si sinistru.

Ma trezesc imediat la realitate si ma despart de Hiro; apoi Haruki imi intinde o scrisoare si-mi spune s-o citesc cu voce tare. Iau plicul si-l desfac, descoperind o hartie galbena cu un scris de mana foarte ordonat.

- "Draga Kimiko, am observat pasiunea ta pentru anime-uri si ma gandeam daca tu si prietenii tai ati veni in Osaka pentru un curs de desenat manga. Sunt sigura ca ti-am placea. Transportul este platit de catre noi, organizatorii. Speram sa va distrati! Cu drag, Osana Nana", citesc eu si raman cu o fata de fangirl pana cand Haruki isi misca mana intre fata mea si hartie.

- Siii...mergem?, ma intreaba Misao asteptand cu nerabdare sa-mi auda raspunsul. Incepe sa topaie si sa se poarte ca un miel, intrebandu-ma incontinuu daca mergem sau nu.

-Pai, daca suntem invitati, mergem!, spun eu si toti incep sa se tipe de fericire si sa bata palma unul cu altul.

Misao era in culmea fericire, topaind si tipand un "yeeeee!!" prin toata camera, dand din greseala peste masuta pe care era o vaza cu o floare.

-Misao! Misao! Ai grija!, tipa Haruki intinzand mana spre Misao intr-un mod dramatic in timp ce radea cu gura pana la urechi.

A inceput sa radem cu pofta si am asteptat ca asistena sa-si revina de la socul provocat inainte si sa-mi dea drumul acasa.

...................................................... ................................................................................

Pfew, de cand am wattpad, asta e prima data cand scriu pe telefon si e atat de greeeeeeu!!!!

Ma rog, pentru ca folosesc mai mult telefonul, m-am decis sa scriu de acum in colo pe telefon (pentru ca pot sa scriu si la scoala si pentru ca am o problema cu familia, oarecum laptop-ul meu a fost confiscat) .

Anyway, sper sa va placa acest capitol (l-am lucrat la scoala in pauze, cand n-avem ce face) si ne vedem in capitolul urmator!

Sayonara, minna-chan!!!