O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

17: Toata Lumea Pleaca

"Au trecut deja 3 saptamani de cand au venit parintii mei si deja ma simt ca la inchisoare!", gandesc eu in timp ce oftez zgomotos fiind intinsa in pat.

Misao intra in camera mea si se aseaza langa mine, oftand si ea. Apoi isi intoarce capul spre mine si se uita incruntata.

- Cum rezisti sa locuiesti cu astfel de parinti enervanti?, ma intreaba ea, facandu-ma sa ma intorc cu fata la ea.

- De ce? Ce-au facut?,o intreb eu suspicioasa.

- Nu m-au lasat sa iau ce vreau din frigider!, spune ea ofticata. "Sunt sigura voia sa manance shaorma!", gandesc eu schitand un zambet mic.

- Si ce voiai sa mananci?, o intreb desi stiam raspunsul.

- Uhm, shaorma?, imi raspunde ea rusinata.

- Mdaaaa, mama nu e de acord cu shaorma! Prima data cand am cumparat shaorma, a ei avea un deget de om si cand a muscat i s-a parut ca-i ceva tare si cand s-a uitat, a inceput sa urle de frica descoperind degetul.

- Ukeee!, se stramba Misao cand auzi scurta povestire amuzanto-creepy. (Criss said: nu ma judecati; povestea e amuzanta si creepy in acelasi timp!)

- Deci, nu te astepta sa mai gasesti shaorma aia in frigider!, ii spun eu dupa ceva timp.

- De ce?, mai intreaba ea uitandu-se la mine nedumerita.

- Sigur o va arunca la gunoi!, ii raspund eu; ca reactie a lui Misao am primit un 'oh' lung si o privire atintita spre tavan.

- Cand pleci?, o intreb dupa o tacere lunga; o tacere in care am lasat-o pe Misao sa-si ia adio de la shaorma aceea delicioasa.

- Peste o juma de ora!, spune ea uitandu-se la ceasul de pe perete.

- Oh, asa putin mai stai?, o intreb eu trista.

- Se pare ca da!, imi raspunde ea tot la fel de trista. Haruki cand pleaca? Si Hiro?, ma intreaba dupa o alta liniste ciudata.

- Hai sa-i intrebam!, ii spun eu ridicandu-ma din pat indreptandu-ma spre usa.

- Ikimashou (sa mergem)!, tipa Misao facandu-ma sa-mi frec urechile de durere.

- Haruki! Hiro!, tip eu iesind din casa impreuna cu Misao si vazand ca cei doi stau pe o banca in curtea din spate.

- Nanda (ce)?, spune Hiro care se uita la noi cum ne asezam pe banca langa ei.

- Cand plecati?, intreaba Misao facandu-ne sa ne uitam unii la altii.

- Eu...plec diseara; si Hiro vine cu mine., spune Haruki trist. Apoi se lasa o liniste in care toata lumea se uita in pamant.

- Oricat de mult mi-as fi dorit sa mai stau, nu pot; trebuie sa plec!, anunta Misao care se ridica de pe bancuta si se indreapta spre poarta din fata.

- Ne vedem la scoala!, spun eu facandu-i cu mana.

- Pa!, tipa ea iesind pe poarta.

- Haideti in casa!, spun eu dupa vreo 20 de minute ridicandu-ma de pe banca calda.

Se ridica si ceilalti si mergem in camera mea. Nu spune nimeni nimic pana cand ma suna Misao tipand si spunandu-mi ca cineva a rapit-o si ca are nevoie de ajutor. Dar apoi incepe sa rada si spune ca a ajuns acasa, desi nici p-asta n-o cred. Vorbim cu Misao la telefon vreo 2 ore, dupa care ea spune ca trebuie sa plece la meditatiile ei.

Mai stam cateva ore, dupa care Haruki si Hiro se pregatesc sa plece fiecare la casa lui. Ceea ce mi se pare ciudat: Haruki oare unde se duce? Iar casa lui Hiro unde este?

- Haruki, unde te vei duce?, il intreb eu aflandu-ne cu totii la poarta.

- Pai, am vorbit cu parintii mei acu' cateva zile si mi-au zis ca m-au transferat aici la liceu siiii, inca ceva: casa noastra se afla la cateva strazi de aici!, spune Haruki entuziasmat.

- Asta e grozav!, spun eu imbratisandu-l. Si tu Hiro?, adaug eu dupa ce Haruki ma saruta pe frunte.

- Eu locuiesc aproape de liceu., spune Hiro ducand mana la ceafa si frecandu-se rusinata.

- Cred ca ar trebui sa plecam!, spune Haruki dupa o imbratisare de grup.

- Sa mergem!, spune Hiro care porneste la drum spre casa.

Tot ce am mai putut face o fost sa le fac cu mana, zambind larg. Imi pare rau ca s-a terminat asa; nu-mi doream asta, dar aia e! Se mai intampla!

....................................................................................................................................................................

Nah, uite si acest capitol prospat care a stat in cuptor vreo 7 ore dar nu-i baiiiii!

In fineeeee, cu-i ii pasa sa ridice mana! Si ca de obicei nimeni nu va raspunde nimic, pentru ca de ce ar face-o? (nu sunt suparata; sa nu luati propozitia anterioara in serios)

I dunno wut tu say soooooo, btw: I love Levi!!! <3; butt as always I don't even know wut am I sayin' here (well, I'm just a girl, don't judge me plz....I SAID DO NOT JUDGE, AND PLZ!)

Well, see you 'round pal; in the next chapter!