O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

20: Interzis Japoneza!

- Inceteaza sa mai vorbesti in japoneza!, tipa mama la mine ca si cum s-ar fi trezit la piata.

- De ce?, tip si eu ca din gura de sarpe.

- Pentru ca ma enerveaza! Esti planta la romana si tu vorbesti japoneza!, tipa si ea la randul ei, parca un pic mai tare.

- Prima data muzica, apoi animele, dupa te iei de felul in care ma imbrac, acum japoneza! Ce urmeaza? Fata mea?, tip eu in acelasi timp si plangand.

- Ai sa faci lucrurile asa cum vreau eu, fie ca vrei sau nu!, spune mama si iese din camera mea lasandu-ma sa plang sub plapuma. Dintr-o data simt cum cineva ma zdruncina.

- Kimiko? Kimiko! Hey, Kimiko!

*tresar*

- Kimiko, esti bine?, ma intreba Misao care ma zgaltaie intruna.

- Ce s-a intamplat?, intreb eu uitandu-ma speriata in jur.

- Cum se face ca au trecut trei saptamani de cand n-ai mai scos un cuvant in japoneza?, ma intreba ea razand.

- Ma duc sa iau un suc. Vrei si tu?, spun eu ridicandu-ma de pe banca incercand sa evit subiectul.

- Da...poti sa-mi aduci si mie unul!, spune Misao surprinsa privindu-ma cum ma departez de ea.

Ajung la automatul din colt, apoi ma uit in directia banci unde, eu si Misao ne-am asezat; il vad pe Haruki cum se aseaza langa Misao si incep sa converseze. Iau sucurile si ma intorc la banca noastra; ii dau sucul lui Misao apoi Haruki ma ia in brate si ma strange atat de tare incat cheita dozei mele plesneste, stropindu-ne pe amandoi, facand-o pe Misao sa bufneasca in hohote de ras.

- Merci ca m-ai ajutat sa-mi desfac sucul, dar stii, nu trebuia!, spun eu sarcastica stergandu-mi sucul de pe fata.

- Cu placere!, raspunde Haruki crezand ca eu vorbesc serios.

- Deci, Kimiko, incepe Misao ridicandu-se de pe banca si apucandu-ma de gat, ce s-a intamplat de nu mai spui nimic in japoneza?

- Ahm..., ma balbai eu iritata.

- Nu incerca sa ne minti!, adauga Haruki zambind.

- Mama...mi-a interzis sa mai vorbesc japoneza., spun eu lasand privirea in jos.

- Dar, de ce?, intreba Haruki uimit.

- Mi-a spus ca sunt praf la romana, iar eu vorbesc japoneza ca si cum ar fi limba mea materna!, spun eu aruncand doza goala de suc (pentru ca jumate a ajuns pe jos) in gunoi.

- Nasoala situatie!, spune Haruki incercand sa ma consoleze.

- Oh, haide! Iti garanez: cand vei ajunge acasa, totul v-a fi ca inainte! Nu-ti fa griji!, spune Misao care se apropie de mine si ma ia in brate.

- Arigato (multumesc), Misao-chan!, spun eu zambind.

- Kimiko, pot veni la tine acasa?, intreba Haruki care deja se pregateste sa plece.

- Da, desigur!, spun eu luandu-mi ghiozdanul de pe banca.

- Voi doi porumbeilor...aveti planuri de viitor!, spune Misao care isi ia si ea ghiozdanul si se baga intre mine si Haruki. Vin si eu!, adauga ea imediat.

*la mine acasa*

- Benittodesu (am venit)!, tip eu ca descreierata. Mama, care se afla in bucatarie s-a uitat urat la mine, dar cum i-a vazut pe Misao si Haruki si-a schimbat repede expresia fetei. Dar degeaba, a fost prea tarziu; acestia au vazut-o deja.

- Mergem la mine in camera!, spun eu si urc scarile urmata de cei doi care se uita uimiti unul la altul.

Ajunsi in camera, ne lasam ghiozdanele langa birou si ne trantim in pat deschizand televizorul, deschid o lista de anime pe care am salvat-o acolo si incepem sa ne uitam la un anime horror. Viata de vis! Pana cand...

- Haruki, mama ta a sunat si mi-a spus ca trebuie sa mergi acasa! La fel si tu Misao!, spune mama dand buzna in camera facandu-ne sa ne speriem mai degraba de ea decat de ce se intampla in anime.

"Cat de nesuferita poti sa fi cateodata!", gandesc eu incruntanu-ma la mama care zambeste sadic.

Haruki si Misao pleaca lasandu-ma in camera de una singura. Parca as fi in filmele alea in care cei mai buni prieteni te abandoneaza, lasandu-te cu ochii in soare, facandu-te sa te simti si mai trist decat inainte.

- Unde te crezi?, ma intreaba mama intrand din nou in camera mea, gasindu-ma la birou citind o manga.

- Au venit prietenii mei la mine! Ce era sa fac?, spun eu intorcandu-ma cu fata catre ea, uitandu-ma la cat de urat ma priveste.

- Am zis: gata cu japoneza, animele, revistele astea, si cu hainele astea!, tipa mama indreptandu-se catre dulapul cu cosplay-uri, scotandu-le pe fiecare in parte si aruncandu-le pe geam in curte.

- CE FACI? INCETEAZA!, tip eu sarind peste geam sa vad cum aterizeaza.

- Te duci afara dupa ele, spune mama in timp ce arunca din cosplay-uri, ramai afara! In casa nu-mi mai intri cu un astfel de comportament!, spune mama dupa ce termina de aruncat toate hainele.

- S-o crezi tu!, tip eu luandu-mi telefonul, punandu-mi toate manga-urile si laptopul in ghiozdan si fugind in curte dupa cosplay-uri.

Le adun pe toate (noroc ca au ramas pe umeras), si dau sa intru in casa, cand aud usa incuindu-se, facandu-ma sa arunc niste pumni in usa si sa injur pe japoneza. Apoi imi vine stralucita idee de a merge la Misao acasa, pentru ca stiu ca ea m-ar primi fara prea multe explicatii.

Ies pe poarta si ma indrept spre casa lui Misao, cu toate cosplay-urile in mana si ghiozdanul in spate. Cand ajung la poarta ei, nici nu mai bat, intru direct si bat speriata la usa de parca mama m-ar urmari sau ceva, raspunzand buimaca mama lui Misao, si poftindu-ma rapid inauntru.

- Ce cauti aici?, am intreba Misao care se afla in pat cu laptopul in brate, privindu-ma mirata cum stau in pragul usii.

- Mama mi-a aruncat cosplay-urile pe geam si a incuiat usa, asa ca n-am mai putut intra si am venit la tine!, spun eu tragandu-mi cu greu rasuflarea.

Aceasta se da jos din pat, si se intreapta spre unul dintre dulapurile ei si-mi face semn sa-mi pun cosplay-urile acolo. Cand m-am apropiat si eu de dulap am putut observa ca acesta era gol.

- Hainutele astea vor sta aici ceva timp! Ce-ai aici?, ma intreaba ea deschizand ghiozdanul pe care l-am aruncat cat colo pentru ca era prea greu.

- Mi-am luat toate manga-uri si cel mai de pret: laptopul, spun eu inchizand dulapul.

- Oh!, spune Misao uimita.

- Mi-a fost frica sa le las acolo, asa ca le-am luat cu mine!, adaug eu in cele din urma.

- Vrei dormi aici in seara asta?, ma intreba Misao pregatind o perna si o plapuma pentru cealalta jumatate de pat.

- Voi ramane aici tot weekend-ul! Noroc ca-i vineri., spun eu zambind usor.

- Asa, gata, la culcare!, spune Misao stingand lampa. Eu ramasesem unde eram. Dupa 2 secunde aceasta reaprinde lampa si se uita la mine care, eram imbracata in haine de casa si nu in pijamale.

- Fairy Tail, Death Note, Attack on Titan, Mirai Nikki, Noragami, Naruto, Ao No Exorcist sau Angel Beats?, ma intreba ea deschizand un dulap de langa pat.

- Attack on Titan!, tip eu incantata. Aceasta imi inmaneaza pijamalele care aveau peste tot cate un cap cu fiecare personaj din anime, iar pe piept insusi Levi cu tot cu 3DMG.

Sar in aer de vreo doua ori, apoi ma pun in pat si Misao stinge lumina. Va fi o noapte lunga!

..............................................................................................................................................................................

Oi, minna (hey, lume)!!! Si uite si capitolul cu numarul 20, sper sa va placa; am lucrat 2 ore la el!

Voi incerca sa postez mai des, dar vedeti voi, scoala incepe luni, si e primul meu an de liceu....si bla bla bla!!

Va urez tuturor bafta la scoala, si vizionare placuta in continuare la anime, daca mai aveti timp printre teme! *plange*