O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

28: Imi Doresc...

Heeey, fratilor! M-am intors! Dupa doua luni, dar am facut-o!

Ma rog....revin la programul obisnuit: in fiecare sambata => capitol nou.

Hai sa n-o mai lungesc atat si sa incepem odata capitolul asta.

*Criss over* Fuck, chestia asta trebuia sa fie la final.....mno, asta e. Acum e aici.

.............................................................................................................................................

"Esti inutila!", spune o voce in capul meu.

- Despre ce vorbesti?, intreb eu intorcandu-ma de pe o parte pe alta a patului, incruntandu-ma.

"Iti dezonorezi familia, Kimiko. Si tu nu-ti dai seama."

- Dar..., nu apuc sa termin ca ma trezesc cazand prin podeaua alba a unei camere care nu semana deloc cu a mea.

"Nu aduci nimic bun pentru familia ta.", continua vocea care pare ca nu-si da seama de ce se intampla.

Am inchis ochii fiind pregatita pentru impact, iar cand i-am deschis, m-am trezit intr-o camera asemanatoare precendentei, dar pe pereti erau cateva poze cu mine si familia mea. Ma apropii de ele si observ ca fata mea era acoperita de o pata de sange. Ce-am vazut m-a ingrozit. Era ca un joc horror.

"Stii cine e aici?", ma intreaba vocea miscand un tablou 'random' care reprezenta o poza cu mine de cand eram mica. Undeva pe la clasa a treia.

- Sunt...eu!, exclam eu apropiindu-ma si mai tare de poza.

"Acum nu mai esti!", tipa vocea si trantind tabloul cazand pe podea, spargandu-se sticla.

Ma feresc pentru a nu ma taia cu cioburile de sticla, in timp ce acea voce continua sa rada sadica si sa-mi repete numele de nenumarate ori, neavand vreo semnificatie.

"Am sa-ti fac viata un calvar! AI GRIJA!", urla ea facand ca toate tablourile sa cada si sa se sparga.

- Cine esti si ce vrei de la mine?, o intreb fugind in mijlocul camerei, ferindu-ma de miile de cioburi devenind plutitoare dintr-o data in camera care incepea sa-si schimbe atmosfera, devenind mult mai sinistra.

"Un lucru trebuie sa retii: nu poti scapa de mine sub nicio forma. Sunt parte din tine", imi explica ea, infatisandu-se in fata mea si aratand la fel ca mine; doar ochii si parul fiind opusul meu. Zambea sadic si intindea mana, probabil incercand sa ma leg de ea.

- Tu...eu..., murmur eu ramasa fara cuvinte vazand-o cum se apropie de mine si intinde mana.

"O ultima dorinta?", rade ea.