O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

31: Intalnirea Cu Parintii

- ...Se va face bine...totul e sub control...e puternica...

- Si daca nu...?

- Misao!.....va fi bine...

"NEATAAAAA!", o aud pe Alice din departare.

- O sa se trezeasca?, sopteste Misao intreband pe cineva.

- E posibil. Poate azi....

"Ohohoho!! Clar azi se va trezi!", vorbeste Alice din nou.

Vreau sa deschid ochii dar ceva ma opreste. E ca o lumina orbitoare, care habar n-am de unde vine. Insa ma dispera.

In final imi fac curaj si ii deschid. Si ceea ce vad ma sperie ingrozitor. Misao si Haruki. Plini de sange. Isumi, si ea plina de sange, era in bratele lui Hiro care s-a murdarit si ea din cauza lui Isumi.

- Kim! Kim! Ma auzi?, ma intreaba Misao aplecandu-se spre mine si tinandu-ma strans de mana stanga.

Am incercat sa-i raspund, dar gatul ma durea ingrozitor. Ardea mai degraba. Simteam cum flacari se zbateau sa iasa din gura. O senzatie asa ciudata.

- Kimiko?, ma striga Haruki facandu-ma sa-mi ridic privirea spre el.

- Nu poate vorbi inca. Mai asteptati putin., intra o asistenta cu o servieta in mana pe care era o seringa.

- N-ati vrea sa iesim afara? Eu mor de foame!, spune dintr-o data Hiro.

- Ba da. Hai...sa mergem., spune Haruki si toti patru se ridica si pleaca, lasandu-ma singura cu asistenta care pregatea seringa cu serul dintr-o sticluta.

- O sa-ti fac o mica injectie...si o sa te simti mai bine...

Tot ce am putut face a fost sa dau din cap in semn ca 'da'. Asistenta s-a aplecat peste mana mea si apoi am simtit o mica intepatura care m-a facut sa ma stramb.

- Ok. Gata!, imi spune aceasta si se ridica de pe pat.

Am ramas nemiscata in patul meu pana cand Misao si ceilalti s-au intors. S-au apropiat cu totii de mine si au inceput sa-mi vorbeasca, aruncand cuvinte dulci si de incurajare. Pana la urma, le eram prietena lor.

*cateva ore mai tarziu*

- Domnisoara Kimiko?, ma striga asistenta bagandu-si capul in camera mea.

- Da?, ii raspund ridicandu-ma in fund.

- Sunteti chemata la telefon!, imi raspunde si se retrage in hol.

Ma ridic din pat si dau peste Haruki si Hiro dormind unul langa altul, pe scaune. Chiar daca eu si Hiro suntem prietene acum, inca vreau sa scap de ea ca sa-l lase in pace pe Haruki.

Misao si Isumi dormeau pe masa de langa fereasta. Ies din camera si asistenta, care ma astepta pe scaun in hol, se ridica si-mi facu semn sa o urmez.

M-a dus la receptie si-mi spuse ca la telefon sunt parintii mei care vor sa-mi vorbeasca. Am dat din umeri dar nici macar o secunda nu m-am gandit ca deja au aflat tot.

" - Moshi moshi!", spun eu fiind putin ragusita.

" - Ah, Kimiko! Esti bine scumpo? Cum te simti? Vai, m-am speriat asa de tare! Puteai sa mori! Iti dai seama?", incepu mama sa tipe.

" - Mama, sunt bine!! Peste doua zile imi vor da drumul!", ii raspund incercand s-o calmez pe mama inebunita.

" - Unde te duceai?", ma intreaba ea dupa un moment de liniste.

" - Osaka...?", spun eu lasand capul in jos de rusine.

" - Ce sa faci tocmai in Osaka?", ma intreaba.