O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

33: Tratamentul si anime-urile/ Epilog

Cel mai frumos lucru e cand te trezesti dimineata fara o voce enervanta in cap, fara evenimente surpriza sau chiar si time event-uri (cum s-a mai intamplat cu cateva zile in urma). Ma simt atat de bine incat as iesi pe strada si as lua pe toata lumea in brate.

Ma ridic din pat intampinand-o pe mama, care intra in camera cu o tava imensa, imediat dandu-mi seama ca e plina cu mancare. Ma saluta, imi pune tava peste picioare si scoate din sertarul noptierei patru cutii cu medicamentele pe care trebuie sa le iau.

Au trecut sase saptamani de cand am inceput tratamentul si incet-incet ma simt din ce in ce mai sanatoasa. Mama pare sa fie si ea fericita, de asemenea si tata; insa ceva incepe sa dispara. Misao si ceilalti nu ma mai viziteaza asa de des. Am tot intrebat-o pe mama de Misao dar ea dadea din umeri de fiecare data si schimba rapid subiectul.

- Sper ca-ti place ce ti-am pregatit!, spune mama trezindu-ma la realitate, stand pe marginea patului si asteptand acel "multumesc" scos cu greu din gura dar totusi fiind plin de iubire.

- Apreciez., raspund si scot din fiecare cutiuta cate o mica pastila pe care urmeaza sa le dau drumu' pe gat alaturi de mancare. Mama se ridica si se intreapta spre usa, dar ezita si se intoarce cu fata catre mine, intreband:

- Ce o sa faci azi?

Ma uit la ea, inca mestecand o bucata de sandwich si gandindu-ma intens la un raspuns care sa ne multumeasca pe amandoua.

- Presupun ca o sa termin cateva anime-uri. Si poate o sun pe Misao ca sa iesim afara., mama da din cap si imi spune un "pofta buna", iesind din camera.

Ma intind spre noptiera unde telecomanda zacea tacuta, apas butonul care face televizorul sa porneasca si deschid apoi imensa lista de anime-uri, alegand unul la nimereala. "Chuunibyou demo Koi ga Shitai!" este alesul, asa ca selectez primul episod, incepand apoi sa mananc.

Cateva minute mai tarziu capul incepe sa ma doara, simtind ca patul se invarte, ceea ce ma face sa dau tava la o parte si sa fug rapid la baie, vomitand tot ce mancasem. Mama, speriata imi sare in ajutor dar pana sa ajunga ea, eu deja incercam sa-mi scot gustul oribil de voma din gura.

- Ramai aici, aduc ceva sa curat mizeria asta., spune si fuge la parter, unde se afla debaraua.

Ies din baie si imi pun mana la burta. Ma durea ingrozitor; imediat am realizat ca eram murdara si pe pijama asa ca m-am dezbracat in tricou si boxeri.

M-am dus in camera, am luat tava de manacare din care apucasem sa mananc jumatate si m-am dus cu ea in bucatarie. Intre timp mama facea curat in baia din care eu tocmai iesisem.

Cand am intrat inapoi in camera mea, parca si mama avusese aceeasi idee, astfel intalnindu-ne ca dupa zeci de ani de cand nu ne-am mai vorbit.

- Totul bine?, ma intreaba dupa o liniste de mormant, incercand sa para ingrijorata. Am dat din cap afirmativ si m-am intors la dulap din care mi-am scos cateva haine si m-am imbracat. Ma asez in pat luand telecomanda in mana si tinand-o la piept, pornind episodul si uitandu-ma in continuare. Ca si cum nimic nu s-a intamplat.

Mama a oftat zgomotos, apoi s-a asezat si ea langa mine, luandu-ma in brate si mangaindu-ma pe cap ca pe o pisica. Am stat asa o bucata de vreme, pana cand telefonul ei incepu sa sune in bucatarie, alertand un nou apel.

S-a ridicat si a fugit la el, lasandu-ma singura. Apoi...cosmarul a inceput. Camera a inceput sa se schimbe, devenind din ce in ce mai sinistra. Apoi Alice aparu in mijlocul camerei, cu parul in ochii si o rochie alba patata de un lichid rosu. Incepu sa rada dement, mama auzind vine rapid in camera dar se opreste in pragul usii, uitandu-se panicata la Alice.

- Ce mai vrei?, tip eu; ea oprindu-se din ras si privindu-ma trista.

- Cum adica 'Ce mai vrei?'

- Pleaca imediat!, spune mama fuge la noptiera, scoatand una din cutii, dandu-mi o pastila.

- Ne mai vedem!, imi face cu mana si dispare, lasandu-ne cu ochii-n soare.

- O sun pe Misao., spun dupa cateva minute. Mama se intoarce spre mine si ma priveste trista.

- Pana la urma cine-i Misao?

- Cum adica...'cine-i Misao?' Credeam ca-, si atunci m-a lovit. Si Misao era parte din imaginatia mea. Asta inseamna ca...eu si Haruki n-am facut-o defapt. Totul a fost imaginar.

- Kimiko?, ma intrerupe mama. Imi ridic privirea spre ea si incep sa plang.

- Mi-am facut prieteni, dar erau imaginari. Si s-au intamplat atatea.

- Partea buna e ca te-ai distrat., continua mama luandu-ma in brate. Am dat din cap. Avea dreptate. Chiar m-am distrat.

M-am eliberat din stransoarea mamei si m-am intins in pat. Am adormit imediat si am simtit usor cum mama se ridica din pat si inchide usa.

Cam asa a devenit viata mea.

........................................................................................................................

Si gata si acest capitol. Ultimul capitol al acestei carti de asemenea. Sper ca v-a placut, si va multumesc ca ati citit cartea, multumesc pentru voturi si comentarii (chiar daca nu a fost cine stie ce, tot apreciez)

O carte buna dupa parerea mea; a fost frumos sa o scriu, si chiar m-am distrat. (O sa ma apuc sa o corectez, pentru ca am realizat ca-s multe greseli)

Va multumesc inca o data si ne vedem la celelalte carti!

Jaa ne!