O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

22: Otaku? Iesi Afara!

Au trecut 5 luni de cand am inceput scoala, si tot nu am gasit un Otaku pentru micul nostru club de "Tocilarii cu Anime-urile". De unde a aparut clubul asta? Pai e simplu! Lui Haruki i-a venit ideea de a infiinta un club de Otaku, iar noi (adica eu, Misao si Hiro) am fost de acord. Acum va intrebati de ce nu a mai aparut Hiro? Si asta e simplu! Ea a fost plecata cu familia ei in alta tara. In Italia, mai exact.

Deci, revenind la oile noastre; noi patru ne aflam pe colidoarele scolii, intreband pe fiecare daca stie macar ce e ala "anime" pentru a face parte din clubul nostru, cand am fost chemata de directoarea scolii pentru o mica discutie.

- Dominsoara Takahashi, puteti intra in biroul directorului!, imi spune secretara dupa minute bune de asteptat la usa.

- S-a intamplat ceva?, intreb eu speriata dupa ce inchid usa si ma asez pe scaun in fata biroului.

- Doresc sa vorbesc despre "Tocilarii cu Anime-urile"...adica clubul tau!, incepe zambind, doamna directoare Shimizu.

- Desigur!, spun eu fericita.

- Doresc sa-l inchizi!, spune ea devenind serioasa. Propozitia asta mi-a luat si ultimul strop de fericire din mine.

- Dar...de ce?, intreb eu nedumerita.

- Nu vreau un astfel de club in scoala mea!, imi raspunde aceasta ridicandu-se in picioare.

- Dar..., incep eu dar sunt intrerupta de directoare.

- Motivele pentru care nu permit acestui club sa existe sunt urmatoarele: In primul rand, nu aveti numarul necesar de membrii. In al doilea rand, acest gen de cluburi sunt considerate de catre mine activitati de facut acasa, nu la scoala., imi spune aceasta uitandu-se pierduta pe geam afara.

- Suntem inca in cautare de membrii noi! Iar acest club v-a unii multi copii prin aceasta pasiune de a citi manga si a se uita la anime!, spun eu sustinandu-mi dorinta de a exista acest club.

- Ori inchizi clubul acum, ori sunt nevoita sa te exmatriculez!, tipa directoarea facandu-ma sa imi pierd gandurile.

- Da, doamna!, spun eu lasand capul in jos si ridicandu-ma de pe scaun. Am iesit pe usa si tot ce-mi doream era sa ma transform in Goku si sa urlu cat ma tinea gura. Dar evident asta nu era posibil!

Am plecat de-acolo si m-am indreptat in sala in care clubul nostru trebuia sa se afle, gasindu-i pe cei trei asteptandu-ma cu sufletul la gura sa le povestesc ce s-a intamplat in biroul directoarei.

- Directoarea nu e de acord cu infiintarea clubului!, incep eu aruncandu-mi ghiozdanul cat-colo si ramanand in fata lor cu capul in jos.

- Cum adica?, suiera Hiro ridicandu-se de pe cutia pe care statea.

- Trebuie sa inchidem clubul sau altfel sunt exmatriculata!, spun eu facand-o pe Hiro sa se aseze la loc pe cutie.

- Nu vreau sa renunt la clubul asta!, tipa Misao parca scoasa din pepeni.

- Nici eu nu vreau! Sunt multi copii care au dorit sa se inscrie in clubul asta!, spune Haruki scotand din buzunar o lista cu numele copiilor care s-au inscris in club.

- Pai, nu poate exmatricula 50 de copii, nu?, intreb eu dupa ce Haruki imi da lista si ma uit pe ea.

- Trebuie sa ii adunam pe toti!, striga Misao ridicandu-se de pe scaun.

- Haruki si Hiro, voi mergeti si aducetii pe toti aici, iar eu si Misao vom aseza putin lucrurile pe aici!, spun eu luand in brate o cutie. Nici bine nu ne apucam de curatenie, ca directoarea incepe sa vorbeasca la microfon: "Toti elevii sunt rugati, in pauza sa iasa in curte pentru a face un anunt!"

- Oh, grazav!, spun eu sarcastica uitandu-ma la Misao care dadea cu piciorul intr-o cutie.

- Hai sa mergem sa vedem ce vrea!, maraie Misao plictisindu-se de cutie, lasand-o abandonata intr-un colt.

Mergeam pe colidor cand, dintr-o data ne intalnim cu Haruki si Hiro care aveau un grup mare de copii in spatele lor. Haruki da din umeri, apoi ne indreptam cu totii spre curtea scolii.

- Astazi va voi prezenta noile cluburi ale scolii, iar voi puteti sa va inscrieti la ele chiar daca faceti parte deja din alte cluburi!, ne anunta doamna directoare.

- Oh, doamne!, oftez eu plictisita. Sunt sigura ca noi n-o sa fim pe lista!, adaug dupa.

- Cluburile sunt urmatoarele: Baseball, Tenis, Judo, Teatru, Limbi straine, Matematica, Gradinarit si Lectura. Un singur club nu mai poate primi membrii pentru ca aceasta a fost desfintat chiar astazi., spune directoarea plina de sine, uitandu-se in directia mea.

- Nu ne puteti face una ca asta! E munca noastra!, tipa Hiro ajungand din spatele grupului in fata si impingandu-ma ca directoare s-o vada mai bine.

- Hiro, Nani tsun da yo (ce naiba faci)?, suier eu uitandu-ma urat la ea.

- Te ajut!, sopteste ea intorcandu-se cu fata la mine.

- Bine, incepe directoarea apropiindu-se de amandoua, va las clubul in pace, dar domnisoara Kimiko Takahashi, care este Otaku va fi exmatriculata!, continua ea lipindu-si fata de a mea.

- Si noi suntem Otaku! Pe noi de ce nu ne exmatriculezi?, imi ies Haruki si restul grupului in aparare.

- Domnisorule Sato, as vrea sa va tineti gura!, maraie dorectoarea.

- NU! VREAU SA MA DATI AFARA DIN SCOALA; ATAT PE MINE CAT SI PE COPII DIN SPATELE MEU!, tipa Haruki iesit parca de la balamuc si aratand spre copii care se aflau in spatele lui.

- Bine, atunci, va fi exmatriculata persoana care s-a certat de curand cu parintii in legatura cu animele, apoi a fugit de-acasa si a locuit la prietena ei cea mai buna, lasandu-si propriile "cosplay"-urile in dulapul acesteia., spune doamna directoare.

" De unde stia toate astea? Ce se intampla? De ce nu ma apar? Eu doar tac si ma uit la prietenii mei cum se iau la cearta cu directoarea! De unde a aflat ea? De unde? Cine i-a zis? I-a spus mama? Imposibil! Am avut un spion pe undeva sau m-a spionat chiar ea?", gandeam eu in timp ce stateam nemiscata si priveam in gol ce se intampla.

- GATA!, tipa directoarea facandu-ma sa revin la realitate si pe ceilalti sa taca. DE AJUNS! KIMIKO TAKAHASHI, UNIFORMA JOS! NU MAI ESTI ELEVA ACESTEI SCOLI!, continua ea.

- Nu...puteti sa f-faceti asta..., spun eu avand privirea in jos.

- Oh, ba da, pot! Plus ca, nu mai ai dreptul sa te inscrii la alta scoala!, spune ea incepand sa rada. Cine mai e Otaku? Voi avea grija sa primeasca acelasi tratament!, continua ea facandu-ma sa ma trantesc in genunchi incepand sa plang.

" Ce-o sa-i spun mamei? Ca am fost exmatriculata pentru ca sunt Otaku?", gandeam eu in timp ce plangeam. Haruki ma vazut si m-a luat in brate; la fel au facut si Misao cu Hiro. Tot ce mai puteam face in ceea zi era sa ma duc acasa si sa-i spun mamei ce s-a intamplat.

.............................................................................................................................................................................

Nah, uite si capitolul asta, dragilor! Am impresia ca s-a terminat trist, voi nu credeti? Mda...vreau sa va zic un mic secret: capitolele din cartea asta pot fi fericite sau triste, scurte sau lungi, dar stiti de ce? Toata chestia asta tine de starile mele emotionale! (nu stiu daca ati inteles ceva, gomen'nasai)

De curand m-am certat cu o prietena foarte apropiata (persoana respectiva stie despre ce vorbesc) din cauza prostiei de care dau dovada cateodata, iar capitolul asta l-am scris pentru a arata faptul ca noi doua doua n-am mai vorbit de cand s-a intamplat totul. Daca citesti capitolul asta, (numele), vreau sa-ti spun ca ai toate motivele din lume sa fi suparata pe mine; recunosc ca a fost vina mea, ma simt prost ca sa intamplat, asa ca nu-ti cer sa ma ierti decat daca tu crezi ca merit!

Sper ca v-a placut capitolul asta; m-am decis sa-mi fac un program stabil de postat asa ca o sa postez in fiecare sambata dimineata (pentru ca scoala si insuficient timp liber)!

Sayonara, minna!