O Viata Alaturi De Anime [OLD VERSION]

19: Plictiseala La Scoala

Au trecut doar 2 zile de cand sunt la scoala si deja ma simt ca o pisica la nastere! Stai, ce? Mama inca preda orele de geografie, dar fara indoiala; ii place! Misao n-a mai aparut la scoala; nu stiu ce-i cu ea. Am rugat-o pe mama sa treaca dupa ore pe la ea acasa, dar a refuzat.

Ma aflu la sfarsitul orei de mate; o ora destul de plictisitoare. Se suna de pauza, ma ridic din banca si ma indrept spre dulapul meu. Pe colidor ma intalnesc cu Haruki, care, parea trist. A trecut pe langa mine si s-a dus la dulapul lui, care nu era prea departe de al meu.

- Haruki, ce-ai patit?, il intreb eu oprindu-ma langa el.

- Nimic..., spune el murmurand.

- Uita-te la mine; ce-ai patit?, il mai intreb eu o data apucandu-l de barba si apropiindu-l de mine.

- Misao a venit ieri la mine..., incepe el.

- Da, stiu! Mi-ai zis cand ai venit ieri la mine! Dar nu mi-ai zis si de ce?,ii spun eu amintindu-mi cu exactitate ce s-a intamplat dupa ce am vorbit cu el la telefon.

- Pai, Misao i-a zis mamei de o aventura intre noi doi!, zice Haruki aratand cand spre mine, cand spre el.

- Oh, nu..., oftez eu. I-a zis si mamei!, adaug eu dupa ce cativa studenti au trecut pe langa noi.

- Si? Mama ta ce a zis?, ma intreaba el curios.

- Prima data s-a enervat, dar dupa i-am explicat ca ne-am dus in camera de fapt ca sa mancam inghetata., ii explic eu rapid.

- Asta am incercat si eu sa-i spun mamei, dar n-a vrut sa ma inteleaga!, mai ca tipa Haruki enervat de situatie.

- Esti pedepsit sau ceva?, il intreb eu curioasa.

- Nu mai am voie sa vorbesc cu tine!, spune el lasand capul in jos.

- E de rau!, spun eu. Trebuie sa mergem la Misao acasa urgent!, adaug dupa ceva timp.

- Mergem dupa ore, ok?, ma intreba el ridicand capul si schitand un zambet larg.

- Ok!, spun eu si-l iau in brate sarutandu-l usor.

*la Misao acasa*

- E in camera ei! Refuza sa iasa de acolo! Puteti voi s-o scoateti de acolo cumva?, ne intreaba mama ei dupa ce ne serveste cu prajiturele facute de ea si ceva suc.

Ne ridicam amandoi de la masa si, cu mama lui Misao ca ghidul nostru, ne indreptam spre camera lui Misao. Cand ajungem in dreptul usii, Haruki bate de doua ori dupa care auzim un marait de parca Misao ar avea un colt de paine in gura.

- Misao, Haruki va sparge usa la "trei"!, tip eu fiind ferm convinsa ca a auzit.

- Unu, doi...trei!, spune Haruki si cum ajunge la "trei", loveste usa cu piciorul reusind s-o deschida, facandu-ne sa intram tustei in camera ca niste panicati dupa noile reduceri de primavara.

- Misao, cred ca e cazul sa te trezesti!, spun eu asezandu-ma in pat langa Misao care era "ascunsa" sub plapuma.

- Lasa-ma in pace! Pleaca de aici!, tipa Misao dandu-mi cu picioru in spate.

- Misao-, incepe mama ei dar este oprita de Haruki care o indruma sa iasa afara.

- Misao, cred ca e cazul sa incetezi cu prostiile si sa te porti ca o adolescenta, nu ca un copil!, spune Haruki dupa ce mama ei inchide usa in urma sa.

Misao iese adormita de sub patura. Se uita la noi cateva minute apoi se ridica si se duce la baia personala. Apoi iese si incepe sa tipe:

- Mama! Pot sa ies afara cu prieteni?

Din bucatarie, aceasta ii raspunde:

- Desigur!

- Ok!, tipa Misao facandu-ne semn sa iesim.

Eu si Haruki ne uitam unul la altul ca la masini straine. Apoi am dat din umeri si am urmat-o pe Misao.

Afara, in parc, Misao statea pe banca cu privirea in jos si nu spunea nimic. Pana cand...

- Misao, ce se intampla cu tine?, intrerup eu linistea. Misao ridica privirea si se uita la mine.

- Am fost o idioata. Nu trebuia sa mint in legatura cu chestia aia!, spune Misao dupa ceva timp.

- E in regula!, spune Haruki zambind.

- N-am sa mi-o iert niciodata!, adauga Misao dand sa planga.

- Of, Misao!, oftez eu si, impreuna cu Haruki am luat-o pe Misao in brate.

- Cum pot sa ma revansez?, ne intreaba Misao stergandu-si lacrimile.

- Pai, pentru inceput, trebuie sa le spui adevarul mamelor noastre!, spune Haruki zambind.

- Sa mergem!, tipa Misao ridicandu-se si fugind catre casa lui Haruki.

*doua zile mai tarziu*

- Doamne, de ce nu face nimeni nimic in privinta plictiselii?, spune Haruki mancand din sandwich-ul facut de mama lui.

- Pentru ca toata lumea e plictisita?, spune Misao, care statea cu capul pe picioarele mele.

- Pana si pauzele au devenit plictisitoare!, adaung eu dupa ceva timp de liniste.

*se suna de ora*

- Hai, sa mergem!, spun eu ridicandu-ma si lasand-o pe Misao sa injure.

..........................................................................................................................................................................

Imi pare rau ca a trecut atat de mult timp de cand n-am mai postat, dar asta e; stiu ca sunteti oameni de treaba si ma veti ierta!

Cam atat am de spus! Sper sa va placa capitolul!

Criss incheiat!