Persoana potrivita

7.Rapita

Din perspectiva lui Sahim:

Tot drumul spre casa ei am fost tacuti amandoi.Nu stiu la ce se gande-a ea, insa eu ma gande-am doar la propunerea tatei:'Daca vrei sa fii vazut bine de ceilalti,aseaza-te la casa ta.Domnisoara de la petrecere te-ar pute-a salva de gurile rele ale lumii.'

'Casa mea', pe naiba.Doar cand ma gandesc ca trebuie sa ma casatoresc cu ea, imi vine sa vars.Si nu din cauza fizicului ei, sa nu fiu inteles gresit, ci mai degraba a comportamentului.Desi..mi-ar placea s-o vad chinuindu-se sa scape de mine, asa cum a afcaut in seara aceasta.Amintirea cu cina din aceasta seara, si mai ales instiintarea ca va fi sotia mea, cat nu ma face sa rad.Are niste reactii tare comice, fata asta.Oare asa se comporta si in familie?!

-Am ajuns!Multumesc pentru drum si...-Si tocmai sunt scos din reverie.Tot drumul am zambit la gandul reactiei ei si acum, cand deja ma simte-am bine, a trebuit sa intervina e din nou, sa strice totul.

-Stai.Nu poti coora aici.Doar esti...logodnica mea,nu?Va trebui sa vii cu mine la vila.-Ii raspund usor sarcastic si ironic.

-Deacord,insa...nu vad de ce te-ai casatori cu o fata despre care nu stii mai nimic.-Imi taie ea raspunsul si zambetul de pe buze.

-Pai...stiu cate ceva despre tine.-Adaug eu, doar ca sa ma simt mandru ca o pot face sa taca.

-Nu prea cred.Vre-un exemnplu?!-Adauga zambind si sprijinindu-se cu coatele de pervazul masinii, asta dupa ce a coborat deja.

-Pai..sa vedem...-Adaug eu gandindu-ma la ce sa-i spun despre ea ca sa nu par un mincinos.

-Sa vedem, sa vedem.Deci?!-Zise zambind victorioasa.Ei,nu ca asta ma calca pe nervi asa ca fara sa gandesc prea mult ii spun taios si foarte serios.

-Ai fost femeia cantaretului de la bar care nu doar ca nu s-a casatorit cu tine si nici nu si-a indeplinit promisiunile facute, ca te-a mai lasat si grea pedeasupra.Ce spui de asta?!-Adaug eu victorios,uitand ca ea nu stie ca eu stiu si as putea-o rani prin vorbele mele care sunt sigur dupa privirea si reactia ei ca au sagetat-o ca mii de sulite in interior.

O vad cum se departeaza tacuta si serioasa de geam si ochii ei cat nu lacrimeaza.Regretul ca am spus o asa mare prostie, ma face sa-mi vina sa imi trag una de unul singur.Am ranit-o enorm si sunt constient de asta.Iar reactia ei este nu doar fireasca si naturala, pe cat e de dureroasa pentru amandoi.Chiar si pentru mine.

Cobor rapid din masina, si dau sa ma scuz pentru cele spuse, insa ea imi taie orice posibilitate de a scoate vre-un sunet.Spune rapid un:'Ne vedem in 10 minute.Trebuie sa impachetez.' si urca scarile blocului in care sta.Sunt sigur ca a si lacrimat putin,caci daca eu ma simt atat de prost pentru ce am spus, ea sigur se simte de doua ori mai prost deoarece a trait-o pe pielea ei.Plus ca, chiar daca eu nu am facut asta niciunei fete pana acum, durerea de a fi departe de cel drag o cunosc cel mai bine.Urc in masina asteptand...si asteptand....si din nou asteptand, insa se pare ca ea nu mai coboara.Cel mai sigur e in c amera ei si plange, asa ca imi zic ca o voi suna de acasa si pornesc motorul.Plec spre casa mea gandindu-ma doar la cat de prost am putut fi spunandu-i ce i-am spus, cand ii pute-am spune cate calitati are si cat de bine ma simt eu in preajma ei.Dar nu, idiotul de mine, a trebuit sa dea cu bata-n balta si sa-i spuna exact ceea ce nu voia sa auda.

Din perspectiva Sarei:

Dupa ce am coborat din masina, si mai ales dupa ce am auzit povestea mea pe scurt din gura lui, am simtit cum imi doream ca pamantul sa ma inghita.Trecutul si tot ce am facut ca sa imi revin dupa a revenit in fata ochilor mei cu viteze uluitoare si lacrimile au incdput si ele sa-si faca simtita prezenta.

Pentru ceea ce mi-a spus,il urasc acum mai mult decat mi-as fi putu imagina ca pot ura vreodata pe cineva.Desi ura mea a crescut in clipa in care m-a prezentat ca 'logodnica lui' acelui tip, acum cred ca deja totul s-a multiplicat.