Persoana potrivita

23.Noua petrecere

Sara povestește:

Cu ochii fixați în "tehnologia" primită cadou de ziua mea, de la tata; intru în club și ignor până și zgomotul infernal provocat de probele boxelor.Diseară va fi o petrecere aici, iar tata mi-a acordat mie toată responsabilitatea pentru ca petrecerea să fie un real succes.

Îmi rotesc ochii, nervoasă; atunci când una din boxe aproape explodează în stânga mea/, făcândumă să înjur zgomotos.

-La dracu, oameni buni!Ce e aici, circ sau piață!?Tu, rezolvă problema boxelor.Tu, ai grijă de lumini; iar tu....vezi de ce mai e nevoie.Am nevoie de liniște, ce naiba.-Spun eu, dând ordine în stânga și-n dreapta; vocea unchiului Alex, surprinzândumă.

-Te rog, Sarr; nu fi un Sahim reîncarnat.-Spune el, iar eu zâmbesc și mă-ntorc pe căclâie.

-Unchiule, încetează cu astfel de..„complimente".Vrei să te spun, tatei?!-Spun eu, zâmbind; iar el mă ridică în brațe.

-Ești o nebună.-Comentează el, iar eu îmi rotesc ochii.

-Cum stăm cu invitațiile!?-Întreb eu, el fiind desemnat-de tata- să se ocupe de partea scrisă a lucrurilor; el mușcânduși buza inferioară.

-Stăm bine.Doar că...-Spune el, și se încruntă; oprindu-se.

..Doar că..?!-Continui eu fraza, el oftând scurt.

-Primul Ministru nu poate ajunge.-Spune trist, iar eu casc ochii cât cepele; și gura cât nu ajunge la podea; de șoc.

-Pppprimul...ccce?!-Spun eu, șocată; el râzând.

-Fato, de ce crezi că suntem cei mai buni în această industrie?!-Spune blondul meu unchi, eu înghițind în sec.

-Da, corect.Desigur, ai dreptate; doar că eu..nu mă așteptam să fim chiar atât de...populari.-Răspund eu, el râzând.

Mă ia de după gât și intrăm în biroul lui.Îl ascult cum îmi povestește despre trecutul părinților mei; despre faimosul Sahim-Gabriel Simmons, și duritatea lui, iar eu zâmbesc la fiecare parte funny-amuzantă-din cuvintele și caracterizarea lui.

...

Iată că a venit și seara.Invitații toți sosesc, iar eu și unchiul Alex; stăm la intrarea în club și-i întâmpinăm pe toți.Cu zâmbetul pe buze, mă apropii de urechea unchiului; făcându-l să tresară ușor.

-Am obosit, și mă dor toate.Putem lua o pauză?!-Șoptesc eu, iar el mă privește rapid și scurt; surprins de ce aude.

-Nici gând, bruneto.Taci și fii fată cuminte, altfel...Sahim.Bună, ce faci...ce prostie să întreb asta; bine-ați venit.-Spune unchiul, invitându-i pe mama și tata în club; tata intrând zâmbind; ciufulindumă ușor, în timp ce mama mă privește ușor...nervoasă.

-Bine te-am găsit, Alex.Ce faci scumpo?!-Spune tata, eu doar zâmbindu-i; în timp ce mama se agață ca o liană de mâna lui.

-Intrați, nu fiți sfioși!-Spun eu, zâmbind; mama privindumă tăcută.La naiba, ar vrea să spună ceva; însă mâna strânsă a tatei; o împiedică.

Imediat ce toată lumea a ajuns, mă fac nevăzută-profitând de faptul că nimeni nu mă supraveghează-și mă îndrept spre bar.Furioasă, agăț gulerul cămășii unuia dintre barmani; el privindumă panicat.Nu știu de ce se teme de mine, însă..în locul lui-în clipa de față-și eu m-aș teme.

-Idiotule, unde e alcoolul?!-Întreb eu, fixându-l cu privirea pe blond; el înghițind în sec.

-Al..coo..olul...n-a..ajuns.-Spune bâlbâitul ăsta, iar eu îi dau drumul.La dracu, cum am putut uita că e un bâlbâit idiot?!

De fiecare dată când simt privirea acidă a mamei pe mine, mă întorc zâmbind; și apoi continui să mă uit după băuturile servite.La naiba, e prima mea petrecere; și nu vreau ca lucrurile să iasă prost.Nu, din vina mea; nu, cu mine aici.

-Domnișoară, a venit altceva; în loc de whicky,Să servim asta?!-Spune unul dintre idioții de chelneri; iar eu iau sticla din mâna lui, analizând-o pe toate direcțiile.Nu reușesc să-mi dau seama ce e, așa că decid s-o desfac.Mă uit în stânga și-n dreapta, apoi apropii sticla de nasul meu, apoi de gură.

-Sara, ai înebunit?!-Deodată, vocea mamei...dar și mâna ei; mă opresc din a gusta "medicamentul", palma ei lipindu-se violent de obrazul meu; aproape întorcândumi fața la spate.O privesc cu ochii în lacrimi; însă tot ce văd în privirea ei, e furie.La dracu, mamă.Nu acum, și nu aici.Nu e momentul potrivit, pentru istericalele tale.

Îmi înghit reproșurile la adresa ei, și plec cu ochii în lacrimi; făcândumi loc printre petrecăreți; fiind observată-cel mai sigur- de ceilalți.Ies afară, trântindumă pe banca rece de lângă club; și-mi vărs amarul lacrimilor; în pumni.Brusc, o mână se așează pe umărul meu, iar eu ridic ochii.

-Intrăm?!Nu de alta, dar..să nu răcești.Plouă.-Spune unchiul, iar eu mă ridic și-l urmez în club, având mâna într-a lui; el târândumă-practic-până la o masă oarecare.

-Nu mai plânge, scumpo.Îmi frângi inima.-Spune unchiul, eu privindu-l; sughițând din cauza plânsului idiot, care nu vrea să se oprească.

-Nu mai pot.Mă simt..terorizată de ea.De ce nu-nțelege că nu făceam nimic rău?!Nu fac nimic rău, la dracu.-Spun revoltată; lovind paharele de pe masă; care cad și se sparg; unchiul agățândumi mâna.

-Voi vorbi cu mama ta, promit.-Spune el, privindumă; eu zâmbind ironic.

-Știi ce e cel mai ciudat?!-Spun eu,..zbier, mai bine zis; căci de la masa apropiată, un tip se tot uită la masa noastră.Și chiar mai și zâmbește, la dracu.

-Ce?!-Spune unchiul meu, eu zâmbind printre lacrimile care cad abundent pe chipul meu.

-Nu contează cine, sau câți oameni vor vorbi cu ea.Ea mereu va face la fel.Nu înțeleg, de ce mă urăște astfel?!-Spun eu, și simt cum durerea din sufletul meu; se amplifică.La naiba, focul ăsta; se va stinge vreodată?!

-Nu e așa, scumpo.Sara nu e o femeie de genul ăsta.În plus, te iubește enorm.-Spune unchiul, eu rotindumi ochii și chemând chelnerul care se tot fâțâie pe-aici de minute bune.

-Ba e, crede-mă.-Spun eu dezamăgită, și torn pe gât-dintr-o singură mișcare ce mă sperie și pe mine-un shot de tequila amestecat cu alt tip de alcool-nu știu sigur de care-.