Persoana potrivita

22.Sarcini si responsabilitati

Sara:

Mereu m-am intrebat si mereu ma voi intreba, ce are mama impotriva tinutelor mele sexi?!Nu e ca si cand as fi o panarama sau as iesi la agatat tot timpul, nu?!Sper ca nu de aceea m-a bagat sa invat in cel mai strict si inchis institut de invatamant din Madrid.

Astazi, dupa cinci ani petrecuti departe de ea, am inteles cat de mult mi-a lipsit.Tata, desigur; caci daca e sa spun cat ma enerveaza mama cu istericalele si moralitatile ei; mi-ar lua o zi intreaga.Cobor din patul mare si trag halatul alb pe mine, apoi cobor la micul dejun.

-Buna dimineata!-Salut eu, intrand in bucatarie si-l sarut pe tata pe obraz, primind din partea lui acelasi tratament, chiar daca el sta la masa iar privirea negativista a mamei ma face sa simt de parca ar trece prin mine.

-Buna dimineata, iubire!-Ma saluta tata iar eu ma asez la masa, ignorand comentariul rautacios al mamei.

-Stii ca daca tot ai venit acasa, va trebui sa te ocupi de afacere, nu?!-Spune mama, iar eu aproape ma innec.Tata insa, ma maseaza pe spate, iar eu imi revin rapid.

-Ce?-Intreb speriata, eu neavand habar de cum sa particip la afacerile familiei, daramite sa le conduc.

-Mama ta are dreptate, Sar.Acum, ca ai devenit majora, afacerea familiei e pe mainile tale.Responsabilitatile si sarcinile tale au crescut, iubito.E randul tau sa ai grija de club precum si de celelalte baruri ale familiei.-Spune tata, iar eu il privesc socata, cu ochii cat cepele.

...

Cu mama in camera, care cauta de zor 'haine decente'; imi rotesc ochii la fiecare 'optiune' a ei.Cerule, ce haine scoate ea de-acolo, cand eu nu imi amintesc sa le fi cumparat.Ma uit la ele cu scarba si aproape mi se face rau.Nici bunica nu poarta asa ceva,.Cand ma plictisesc sa le observ, le arunc pe podea sau pe pat, depinde ce imi cade la indemana; si furioasa, ma ajez jos, in mijlocul camerei.

-Nu mai suport.Ma simt de parca as fi la politie, iar tu politistul insistent care imi baga pe gat toate problemele Terrei.-Spun bosumflata iar mama ma priveste confuza, cu sprancenele ridicate.

-Nu fi copil.Desi nici mie nu-mi plac, in locul tau eu le-as purta fara vre-o obiectie.Acum esti o femeie de afaceri, nu o studenta.-Spune mama subliniind asta iar eu imi rotesc ochii, plictisita.

-Esti asa de norocoasa, Sara.-Spune ea din nou, iar eu o privesc cum intoarce fiecare rochie pe toate partile.

-Asta e!-Spune deodata, zambind iar eu ma ridic panicata.Gata, asta a fost a tot.Sunt moarta.Cine stie ce a gasit si ma pune pe mine sa port.Imi incep rugaciunile, iar cand se intoarce spre mine cu o rochie argintie, mulata si lunga; zambind pe deasupra, zambesc si cad de acord.Este prima oara cand o vad pe mama zambind, iar asta nu poate fi decat de bine.

-Bine.O s-o port.Insa...nu crezi ca..e prea..lunga?!-Spun incruntandu-mi sprancenele in timp ce ea isi pune mainile in solduri si ma priveste nervoasa.

-Si ce propui?Sa ti-o tai?Sau, mai bine.De ce nu te duci imbracata doar in chiloti si un sutien?Nu crezi ca ar fi mai ok?-Spune ea, ridicand sprancenele, iar eu imi arunc ochii peste cap.

-Esti ironica.-Constat eu, plictisita; insfacand rochia din mana ei, iar ea zambeste satisfacuta.

Dupa ce o imbrac, pasesc in camera stramband din nas in timp ce mama ma priveste zambind.Radiaza de fericire iar eu nu pot sa inteleg de ce.Port doar o rochie, ce mare branza!?Imi aleg o geanta care sa se potriveasca cu tinuta si dau sa ies din camera; insa mana mamei o agata pe a mea, oprindu-ma in loc.O privesc confuza, nestiind ce mai vrea si o vad plecand.Revine apoi, dupa cateva clipe, cu un sal negru, blanit iar ochii mie se maresc considerabil.

-Ce e asta!?-Intreb confuza, uimita si mai presus de toate..scarbita de ceea ce ea intinde spre mine.

-Pune-l peste.O sa ti s potriveasca de minune.-Spune ea zambind si incearca sa se apropie, insa eu pasesc in spate pana ma lipesc de ceva tare.Intorc capul si ridic privirea si-l vad pe tata care ma si ne priveste zambind.

-Fetele mele sunt gata, deci.-Spune el iar eu imi rotesc ochii in timp ce mama profita si aseaza..chestia aia pe mine.Furioasa, o agat si o arunc pe pat,; privindu-i pe amandoi cum chicotesc.

-Nici moarta nu port asa ceva.La naiba, un animal a fost omorat pentru...aia.-Spun nervoasa si cu speranta ca vor ceda, insa tata trece pe langa mine si ridica salul de pe pat; apoi mi-l aseaza pe o parte, zambind.

-Acum e mai bine.Asa iti sta mai bine si nu te urateste.Ci dimpotriva, te face mai frumoasa.-Spune el zambind si ma saruta pe crestet, facandu-mi inima sa bata nebuneste.

...

La bratul unchiului Alex, pasesc curioasa dar mai ales...ingandurata, i primul club al familiei.Muzica urla tare in boxe, spargandu-mi timpanele; iar eu ma incrunt, facandu-l pe unchi sa zambeasca.Ma rog, dintre noi doi, ma bucur ca macar el e binedispus si vesel.

-Eu te las aici.In dreapta e biroul tau iar in stanga cel al lui Gab..SDahim.-Spune el, evitand sa ma priveasca, iar eu il trag deoparte confuza.

-Ce?!-Spun confuza, prefacandu-ma ca nu l-am auzit; iar el isi pune mainile crucis la piept.

-Nu te mai preface ca nu aai auzit.Ce iti mai place sa te prefaci.-Spune el zambind, iar gura mea formeaza un 'o' urias.

-Bine, ti-am spus.Daca ti se pare ceva in neregula, butonul de panica e..acolo.-Spune el, aratandu-mi un punct pe perete; iar eu il privesc bosumflata.

-Ai inteles, Pitico?-Spune el iar eu imi rotesc ochii.Cand ma uit sa spun ceva, observ ca ucnhiul Alex deja a disparut ca prin magie.

Fir'ar!-Spun tare, cat sa pot sa ma aud si lovesc o masuta de sticla; accidentandu-ma usor la picior.Furioasa, o iau in directia indicata de unchi si intru in biroul care este al meu; ocupandu-mna de navigarea pe calculator ca sa pot intelege cum merg lucrurile aici.