Persoana potrivita

15.Urmarire ca-n filme

Sahim povesteste:

Un zgomot ciudat si mare imi sparge timpanele si ma face sa tresar la propriu atunci cand deschid ochii buimac de somn.Cel mai sigur ceva se petrece afara, iar daca e ceea ce cred, atunci acolo sunt oameni care m-ar putea ajuta.

Incerc asadar sa strig cat pot de tare dupa ajutor, insa cu tot ce ma aleg, este gatul uscat si sec ce pare a nu vrea sa ma ajute.De ce mi se intampla mie toate astea?!De ce am fost rapit si de cine?!De ce nu sunt la fel de puternic ca si Sara, atunci cand a fost rapita!?

Mii de astfel de ganduri imi invaluie mintea, iar eu ma simt din ce in ce mai slab din punct de vedere emotional.Gandul ca as putea avea o moarte lenta si mai putin placuta, ma face sa ma infior si sa cred ca asta imi este finalul.Tot ce-am iubit pana acum, tot ce am urat pana astazi vor ramane doar ca si simple amintiri a celui care a fost Sahim Simmons.

O usa se deschide, iar privirea mea care era undeva pe tavan si/sau pereti; acum se atinteste spre intrare.Trei trupuri isi fac aparitia, iar eu nu le pot vedea cu claritate.Cel din mijloc e subtire si pare ca de femeie, in timp ce celelalte doua din jurul ei, par a fi barbati musculosi si mari cat doua buldozere.

Inghit in sec si inchid ochii, incepandu-mi rugaciunile.Brusc insa, in minte imi apare chipul Sarei care parca ma ameninta:'Daca te lasi, o sa te omor cu mana mea.' iar eu deschid ochii convins sa nu ma las batut si sa lupt impotriva tuturor, doar pentru a ma intoarce acasa.

-Se pare ca din nou ati uitat ceva.-Spune tipa aceea, intorcandu-se catre unul din ursii  de langa ea.

-Ne cerem scuze, doamna.-Spuse acela, coborandu-si privirea.

-Nu conteaza.Oricum, de data asta nici eu nu am adus aparatul de bruiere a vocii.-Spune ea si zambind si eu incerc din rasputeri sa-mi revin, ca s-o pot privi in ochi.

Imi scutur capul de vreo doua ori, insa in zadar.Ceata din ochii mei ma impiedica sa vad si totusi, vocea ei pare atat de familiala incat singura care imi vine in minte, face parte din trecutul meu.Inainte insa ca  gandul sa-mi fie clarificat; o vad apropiindumi-se si spunandu-mi in fata:'Bine ai venit, iubire.

Socul de pe fata mea e urias si mintea mi se intuneca la propriu, golindu-se de orice raza de lumina si orice gand frumos; acum vazand doar negru in fata ochilor.Daca pana acum cateva clipe ma gandeam la Sara si felul cum am salvat-o si a incercat sa se salveze singura; acum tot ce vad e negru, furie, razbunare si in curand, o Maya moarta.

Incep sa ma zbat pe scaun, oferind un adevarat spectacol gorilelor din spatele ei si pe fruntea mea deja au aparut picuri de transpiratie din cauza efortului depus, in timp ce ea ma priveste relaxata si zambind de parca tocmai a atins un nor iar asta dupa o provocare din partea mea sau a altcuiva.

-Tu?!Javra nenorocita!Daca pun mainile pe tine, esti...esti...nu, esti nu.Vei fi moarta, crede-ma.-Spun rastindu-ma cat pot si provocand rasul puternic al celor trei.

-Imi pare rau, iubitule.Nu am vrut sa ne intalnim in astfel de...circumstante.-Spune ea bosumflata, gesticuland din degete rimele cuvantului circumstante apoi zambind ironic si facandu-mi cu cohiul, facandu-ma sa-mi doresc libertatea din ce in ce mai repede.

-'Circumstante', ha?!Las' ca vezi tu 'circumstante', jigodie.Da-mi drumul.Daca nu-mi dai drumul o sa cred ca...asta e.De aceea m-ai si legat, nu?!-Spun calmandu-ma brusc si fixand-o cu privirea rosie de nervi, bagandu-i pe toti in ceata.Ar merita sa ma joc putin cu ei, nu?!

-Da, desigur.Doamne, ce prost sunt.Cum de nu m-am gandit mai devreme la asta!?-Ma intreb si incep sa vorbesc cu mine insumi, insa privindu-i cum incep sa se agite in jurul meu ca niste caini maidanezi.