Persoana potrivita

9.Salvata

Din perspectiva Sarei:

Am ajuns intr-un final intr-un fel fel de...magazie veche.Tipul care m-a carat in spatele lui, m-a lasat jos iar David le-a facut semn sa ma ia si sa intram dupa el.El m-a agatat puternic de incheietura, strangand cu forta, in timp ce eu abia imi abtine-am plansul de durere si spaima.

In interiorul incaperii, l-am vazut pe demon, adica David, oprindu-se si intorcandu-se spre noi zambind.Ochii lui straluceau de fericire, asa cum o data credeam ca o fac pentru mine.Insa la fel ca si atunci, si acum cred ca ma insel.E fericit pentru ca imi va face ceva, stiu sigur.Pot sa presimt asta atat dupa privirea lui cat si a celorlalti doi.Incerc sa calc, sa ma departez de ei; dar nu cred ca am vre-o putere s-o fac.Picioarele par sa nu ma asculte, iar inima mea e deja in gat de frica.

-Cred ca vom avea o seara minunata, domnilor!-Spune demonul privindu-i pe tipii aceia, zambind.Ei rad cu totii, iar singura panicata si care tremura de frica, sunt eu.

-Cand vom incepe?!-Adauga unul din cei care era cu noi acolo, facandu-mi parul din cap sa se ridice de spaima.Oare ce vor sa faca?!E singurul meu gand, momentan.

-In curand, dragule.In curand.-Zise demonul atingandu-mi fata, in timp ce eu ma feresc si intorc capul in directia opusa lui si mergand inapoi.

Ma proptesc de un scaun, ceva si nu ma opresc.Il lovesc cu piciorul privindu-i pe dusmanii din fata mea si merg inapoi pana simt cum scaunul se opreste.Ma intorc sa vad de ce s-a oprit scaunul si vad peretele.'E clar, Sara.Acum nu mai ai scapare.'-imi zic inghitind in sec si asteptandu-mi 'pedeapsa'.

Din perspectiva lui Sahim:

Am plecat din spital de aproape doua ore si inca nu am ajuns in padure.Faptul ca Alex e atat de relaxat, ma face sa vreau sa-l strang de gat.Insa ma gandesc ca am nevoie de sofer, si renunt.Eu nu ma simt in stare sa conduc; mai ales dupa ce am fost si operat.

Il privesc doar din cand in cand si pot sa-mi dau seama cat e de agitat si nervos dupa modul cum se joaca cu mainile pe volan.Incerc sa spun ceva sa-l mai relaxez, insa stiu ca nu pot.Nici eu nu am o stare mai diferita de a lui, iar faptul ca as putea dschide gura si sa ne enervam, nu aduce nici o imbunatatire situatiei.Nimic nu se va schimba daca vom vorbi.

Dupa alta jumatate de ora de tacere, blestematul lui de telefon incepe sa sune.Urasc sound-track-ul lui cu atat mai mult cu cat urasc sa sune asa de insistent acum.Il vad ridicandu-l de pe bord si punandu-l pe vibratii.E bine.Asta si voiam.Amandoi, cred.Insa credeti ca e posibil ca afurisitul aparat sa inceteze!?Ei bine, nu.Incepe din nou sa vibreze.Mai mult si mai mult, si simt cum mai am un pic si explodez de nervi.Nervos peste poate, Alex imi arunca telefonul si spune un scurt:"Raspunde!' de parca as fi eu angajatul sau si nu el al mee, insa il ascult si raspund.

-Ce e?!-Iar voce-a de dincolo de retea tace.Ma infurii si repet intrebarea, neterminand-o, caci ea imi spune taios si rapid sa i-l dau pe Alex.Il pun pe difuzor si asez telefonul pe bord, cautandu-mi o ocupatie, ca sa nu par ca le ascult convorbirea.

-Ai gasit-o?!-Spuse ea, iar Alex se calmeaza si pare sa..lacrimeze?Ciudat.

-Nu am gasit-o, Lore.Nu stiu ce sa mai fac.Simt cum imi pierd sperantele iar cel care e cu mine-spune privindu-ma nervos-ma agita mai tare.

-Cine e cu tine, draga!?-Adauga fata aceea, curioasa, iar eu nervos inchid apelul, privindu-l nervos.

Inainte ca oricare dintre noi sa spuna sau sa faca ceva, masina se opreste in fata unei case.Ma uit pe geam si obserev ca am mers pe margine-a padurii pana acum.'Casa asta trebuie sa fie cea in care e Sara captiva.'-Spun privindu-l si coboram in acelasi timp din masina.

-Tu ia-o prin fata, iar eu o iau prin spate.-Spune Alex si ne despartim.Investigam asemeni detectivilor celebri, demni de oscar.

Dupa ce am inconjurat casuta asta, ne-am regasit la fel de dezamagiti.Nici unul pare sa nu fi avut succes.Furios, lovesc peretele acestei casute si varul cade pe jos.Alex ma trage de umar si incearca sa ma linisteasca, insa amandoi stim ca asta e imposibil.