Persoana potrivita

16.Pe viata si pe moarte

Sahim povesteste:

Am profitat de neatentia 'buldozerelor' de la usa si mi-am facut un plan, asta dupa ce am reusit cumva si m-am eliberat de pe scaun.Am pasit tiptil, ca un hot profesionist si m-am uitat de doua ori, in stanga si-n dreapta; atunci cand  'm-am aruncat cu capul inainte' si am trantit usa uriasa de pereti.

Insa cum norocul nu putea fi de partea mea, imediat ce am pasit afara, unul dintre cei doi tipi de la usa, m-a intors spre el de parca as fi fost o jucarie in mana unui copil.Defapt, daca e sa tinem cont de diferentele dintre noi; eu chiar sunt 'un pitic din gradina Cenusaresei.'

-Pleci undeva, Majestate?!-Imi spune pe un ton ironic, atintindu-ma cu privirea; in timp ce eu imi inghit putinul aer pe care il respir, coborand privirea si incercand sa planuiesc ceva.Usa mare de la intrare se deschide, iar cand imi vad fratele pasind hotarat alaturi de niste baieti  din firma, aerul puternic pe care l-am avut mereu, reapare in mine si de data asta il privesc eu sfidator, in timp ce el ma coboara incet, inghitindu-si nodul din gat.

-Defapt, cred ca e momentul sa plec.Nu crezi?!-Il intreb zambind si imediat ce reusesc, ma departez de el,imbratisandu-mi fratele si fugim impreuna, lasand in urma noastra un fum de praf dar si pe baietii nostri care au inceput deja lupta cu cei doi tipi.

Fugim si tot ce vedem in fata noastra e padurea uriasa ce se intinde, pobabil, pe ceva distanta.Desi sunt ranit, imi maschez durerile si alerg mai mult tarat decat pe propriile forte.La un moment dat, Alex se opreste ca sa ma linistesc si eu si-mi verifica ranile, stramband din nas.Cert e ca, nici nu arat foarte bine.

Inainte sa ne punem in miscare din nou, niste voci ne atrag atentia, iar din spate sunt imbrancit la propriu de cineva.Alex se intoarce spre mine, furios si gata de atac, iar cand o vede, inmarmureste, singurul cuvant pe care il scoate fiind un :'Tu?!" rastit si socat.Ma intorc spre sursa si o vad pe fata de care, pot spune sincer, ca m-am indragostit iremediabil.

Daca distanta poate amplifica sentimentele pentru o persoana, atunci in cazul nostru asa a fost.Daca la inceput crede-am ca o iubesc pe Sara, acum sunt mai sigur decat niciodata de asta.Un zambet imi apare pe chip, iar in ochii ei vad lacrimi.Aceleasi lacrimi pe care nu le-am suportat niciodata in ochii cuiva, si mai ales, in ochii unei femei.Ma ridic de jos cu greu si ajutat de Alex, care aproape ma impinge in bratele ei.Sara ma imbratiseaza plangand silentios iar eu o strang in brate, cat de tare pot eu, in situatia mea.

-Esti bine?!Doamne, cum arati.Nu esti ranit mai rau de-atat.Nu?!-Spune printre suspine si lacrimi, iar eu o imbratisez iar.Vocile de mai devreme se aud din nou iar eu o strang pe Sara in brate, s-o protejez.Lipiti de un copac eu si Sara si de un altul din fata noastra, Alex; ascultam vocile acelea si inainte de a le spune cine sunt, incerc sa-mi fac o idee de cum sa iesim din situatia asta teferi si nevatamati.Sau ma rog, ei sa fie asa.

Vocile scad in intensitate si il vad pe Alex privind pe dupa copac, ceea ce ma duce cu gandul ca va fi prins.Din bratele mele, Sara vrea sa vada ce se petrece, insa eu o strang mai tare si-i afund capul la pieptul meu  plin de vanatai, zgarieturi si taieturi, nepasandu-mi de suferinta mea, ci doar s-o mentin pe ea in siguranta.

Tantalaul de Alex aluneca si asta ma duce cu gandul la un singur lucru:suntem morti.Insa spre norocul meu si al Sarei, si nenorocul idiotului, este descoperit iar eu si Sara reusim sa fugim.Cand ajungem destul de departe de acel loc, Sara se opreste brusc, facandu-ma aproape sa intru in ea, la propriu.Se intoarce pe calcaie si ma priveste diferit.Fata asta a ei nu am cunoscut-o pana acum.Furie citec in ochii ei.Furie, deznadejde, suparare si ura.

-Alex a fost prins.Stii ce insemna asta!?-Ma intreaba fixandu-ma cu privirea, iar eu ma departez usor.Imi amintesc vorba bunicului din copilrie:'femeile sunt ca iadul.O data declansat, cu siguranta vei muri.' si inghit in sec.