Persoana potrivita

18.'Pot vedea!'

Sahim povesteste:

O noua zi se asterne pentru noi si de data asta, au crescut si asteptarile mele in ceea ce priveste crudul verdict al medicilor Sarei.Astazi vor sosi analizele pe care le-am dat la reverificat ieri si abia astept sa le citesc.Sper doar ca verdictul urmator sa fie unul mai bun decat al primilor medici consultati.

Alarma de la casa incepe sa sune, iar eu imi dau seama ca au ajuns.Cobor din pat rapid, tragand geaca pe mine si cobor scarile agitat.Ma rog in gand la toti sfintii, si dupa ce primesc plicul; incepe sa-mi fie teama sa-l deschid.

-Cine era?!-Vocea Sarei ma face sa tresar, iar eu ascund plicul dupa mine, ridicandu-ma apoi in picioare si intampinand-o.

-Nimeni, iubit-o.Cum te simti?-Spun zambind, iar ea tace.Sper doar sa nu-si fi dat seama ca sunt tensionat, caci altfel, am pus-o.Usa se deschide, iar inauntru paseste un Alex fericit alaturi de Cryss care sare in bratele Sarei, aprope daramand-o.

-Buna, iubit-o.Ce mai faci?!-Spune ea, iar copila ii da drumul si se imbufneaza.Noi ne privim speriati si curiosi, urmand ca intrebarea micutei sa ne taie tuturor aripile.

-Cand iti dai astea jos?!-Iar chipul Sarei, care pana acum era luminos, se intuneca brusc.Ma simt atat de neajutorat, incat mi-e frica sa-i aud raspunsul femeii pe care o iubesc.

-Astazi.-Spun rapid, spargand linistea din casa iar Alex ma priveste curios, la fel ca si Sara.Micuta Cryss sare in sus de bucurie si incepe sa aplaude, facand un zgomot infernal, zgomot pe care; inainte, l-as fi 'inchis' eu insumi.

Alex o ia pe micuta in brate si plecam apoi spre bucatarie.O ajut pe iubita mea sa stea jos, apoi eu si Alex mergem la blatul de bucatarie si incepem sa pregatim trei cafele si un suc pentru micutul ingeras.

-Pot sa raman aici, matusa?-Intreaba Cryss iar noi ne vedem de treaba, desi suntem atenti si la cele doua fete.

-De ce, Cryss?Ce s-a intamplat?-Vocea ingrijorata a Sarei ma face si pe mine sa ma ingrijorez.

-Mama e o mincinoasa.-Spune Cryss iar eu si Alex ne privim curiosi.Cel putin, eu o fac; caci dupa privirea lui imi dau seama ca ascunde ceva.

-De ce..spui asta, Cryss?-Intreaba Sara iar fetita coboara de la masa si plangand, ii sare in brate lui Alex; lasandu-ne atat pe mine cat si pe ea, cu gurile cascate.Alex o imbratiseaza strans, incercand s-o calmeze; iar Sara se ridica si face cativa pasi spre noi, impiedicandu-se.

-Sara, ai..-O prind la timp, inainte de a 'pupa podeaua' si o ridic; in timp ce ea imi multumeste, insa e trista.Stiu asta dupa expresia fetei ei.

-Cryss?-O striga pe fetita care pleaca din bratele lui Alex si o imbratiseaza pe ea, plangand.Scena este pe cat de emotionanta si trista; pe atat de dura si lacrimogena.Exact ceea ce eu am urat o viata intreaga.Sa vad pe cineva plangand si sa-l mai si consolez.

-Te rog, matusa.Spune-mi ca ma lasi sa stau cu tine.-Spune micuta plangand, frangandu-i inima Sarei; dar si mie.Chiar daca urasc lacrimile, nu pot sa nu simt durerea ei sau a iubitei mele.Mai ales ca eu, stiu o parte din adevar.

-Bine, linisteste-te.Alex, ce-a patit Cryss?-Intreaba Sara; iar eu il privesc pe Alex cum incearca sa ascunda adevarul.Nu stiu daca va reusi; caci Sara il simte cum incearca sa-si gaseasca cuvintele.

-M-ati mintit, nu-i asa?Eu nu voi mai vedea niciodata, nu?-Spune ea aproape plangand, iar eu alerg si o iau de maini, strangandule intr-ale mele.

-Nu, iubit-o.Nu spune asta.Sigur ca vei vedea, doar ca...e vorba despre...aa...firma.Atat.-Spun eu privindu-l pe Alex cum rasufla usurat.

-Si de ce nu imi spuneti ce e, poate va pot ajuta.-Spune ea iar eu ma simt si mai rau ca am mintit-o.

-Pentru ca nu poti.Nu vezi, Sar; iar asta e un..-Spune Alex, scapand perla iar Sara isi coboara capul pe umarul Christinei care o imbratiseaza din nou.Ridic ochii furios spre Alex, care incepe sa inghita in sec, apoi ii dau drumul Sarei.Fara sa fac vre-un zgomot; il iau de mana si-l trag dupa mine in alta camera, apoi il pocnesc cat de tare pot pentru prostia pe care a spus-o.

.....

Intram in spitalul Santa Monica, tinand-o de mana pe Sara si rugandu-ma ca doctorul sa spuna ca acum totul va fi bine.O privesc pe fata de langa mine, atunci cand se opreste pentru o clipa; incurajand-o iar ea ma strange de brat mai tare.

-Doamna doctor, buna ziua.Am adus-o pe Sara pentru..-Iar doctorita se indreapta spre noi zambind, luand-o pe Sara de mana si asezand-o pe un scaun.

-Puteti astepta afara.-Imi spune, insa Sara nu pare a avea incredere sa ma lase sa plec.

-E in regula, iubito.Revin cat ai clipi.-Ii spun si o sarut pe frunte, apoii ies din cabinet.Dupa vre-o cinci minute, doctorita iese alaturi de Sara si imi spune ca pot sa le urmez.Intram intr-un salon, iar doctorita o aseaza pe iubita mea pe un pat.Agitat, stau pe un fotoliu si le privesc pe cele doua femei din fata mea.

Medicul ii da Sarei bandajul jos, incet si o intreaba din cand in cand cum se simte.Cand in sfarsit a ajuns la ultimul bandaj, simt cum frica pune stapanire pe mine si ma ridic, vrand sa o opresc; insa stiu ca daca fac asta, o voi speria si pe Sara,exact ceea ce vreau sa evit sa se intample.

Dupa ce si ultimul bandaj este dat jos, medicul o sfatuieste sa poarte ochelarii de culoare neagra, pe care ii da si abia apoi sa incerce sa deschida ochii.Sara o asculta si-si pune ochelarii pe nas, inghitind in sec.Ma ridic si eu de pe fotoliu si merg langa pat, luand-o de maini.

-Ei, deci?Poti vedea?-Intreb nerabdator, iar medicul zambeste.

-Domnule Simmons, aveti rabdare.Nici domnisoara Weber nu pleaca nicaieri si nici eu.Acum, domnisoara Weber; deschideti ochii incet si spunetimi ce vedeti.-Spune medicul, iar Sara isi coboara mainile pe langa corp.

-Pot....eu...totul e atat de alb, Gaby.-Spune ea zambind, iar mie imi apar lacrimi in ochi; pentru prima data dupa mult timp.

-Vorbesti serios?Poti vedea?-O intreb fericit, iar ea se ridica.Fac cativa pasi in spate, iar ea vine spre mine.

-Da.Pot vedea, Gaby.Pot vedea!-Spune fericita; iar eu o imbratisez strans.

.....

Ii deschid portiera masinii si ii spun ca ar trebui sa-i surprindem pe ceilalti; iar ea ma saruta, facandu-ma sa simt din nou gustul buzelor ei.Cand vocea lui Chriss se aude din casa; Sara intra in casa, urcand scarile si avand inca ochelarii pe nas.

-Buna, Sar.Cum te simti?-Spune Alex imbratisand-o, iar ea il imbratiseaza mai tare.

-Oh, hei...buna si tie.Ce s-a intamplat de esti asa fericita?-Intreaba el, in timp ce eu pasesc in casa zambind.

-Pot vedea, Alex.Pot vedea.-Spune ea, dandu-si ochelarii jos iar fata lui Alex merita fotografiata.Surprinderea lui este pe cat de uriasa, pe atat de buna.O imbratiseaza din nou, iar eu simt cum imi vine sa-l pocnesc; insa ma abtin caci stiu motivul acestei imbratisari repetate.

-Matusa Sara, tata Alex a...Iar cand o vede pe Sara, fara ochelari si bandaje; fetita se opreste in loc, lacrimand.

-Buna, iubito.Nu vii s ma imbratisezi?-Intreaba Sara,aplecandu-se pe genunchi.

-Poti..vedea?-Spune micuta Cryss, iar Sara afirma din cap; imbratisand-o.

-Poti vedea.Yupi!Poti vedea!-Spune fericita, micutul ingeras; facandune pe toti sa zambim.

La media:Sara