Persoana potrivita

24.Reîntoarcerea

Pregătită pentru o nouă zi de muncă, pășesc apăsat spre birouri; verificând telefonul și tastând mesaje cu unchiul Alex; care-mi povestește despre părinții mei.La naiba, el e singurul care-mi poate spune povestea lor; fără să se enerveze și fără să mă enerveze.

Zâmbesc atunci când citesc despre răpirea mamei, prima dată când a fost răpită iar tata și mătușa Clair au mers s-o salveze; spunându-mi că eu aș fi știut să scap din prima.Oricum, cine ar avea proasta inspirație; să mă răpească pe mine, singura fiică a demonului Sahim-Simmons?!

"Cine a răpit-o, până la urmă?!Ați aflat?!"Îi scriu înapoi unchiului, și intru în clădirea din fața mea, liniștea și întârzierea răspunsului dândumi de înțeles un lucru:probleme.Îmi rotesc ochii, apoi pun telefonul pe vibrații și îmi bag o mână prin păr.

-Dar în sfârșit vă faceți apariția, prințesă.Ce mai e nou?!-Spune o voce cunoscută; mie apărândumi un zâmbet sincer pe buze.Înaintez fericită spre blonda din fața mea, ea aruncânduși ochii în tavan și apoi privindumă mișcându-și sprâncenele.

-Mi-a fost așa dor de tine, nebuno.-Spun eu, îmbrățișândumi partenera de nebunii, din copilărie; căreia mama niciodată nu i-a refuzat nimic.Și nici eu, dacă e să luăm lucrurile astfel.

-Ce mai faci, Sarr?!Ce face mătușa Sarra, unchiul Sahim?!-Întreabă blonda, eu mușcândumi buza inferioară.

-Sunt bine, blondo.Dar, lasă-i pe ei; spune-mi despre tine.Ce te aduce înapoi atât de repede, nu plecaseși să studiezi medicina în Australia!?-O întreb eu, ea ridicânduși sprâncenele supărată.La naiba, a pățit ceva, știu asta; pentru că o cunosc.Doar nu degeaba, mi-am petrecut copilăria jucândumă cu ea și cu mătușa Clair.

-Am două vești.Una bună, și una proastă.Cu care vrei să încep?!-Spune ea, iar eu o agăț de după umăr; zâmbind.

-Cu cea bună, desigur.-Spun eu, iar ea zâmbește.

-M-am lăsat convinsă de Alex, și am spus...da.-Spune ea, în timp ce intrăm în biroul meu; eu închizând ușa cu piciorul.Ochii mi se măresc, gura formează un "o", aproape perfect; iar siguranța că am reușit în bătălia orgoliilor pune stăpânire pe mine.

-Serios?!Chiar se vor căsători!?Nu glumești, nu?!-Spun eu, entuziasmată; îmbrățișând-o.Brusc, amintirea faptului că am vorbit mereu cu unchiul Alex-iar el nu mi-a spus nimic despre asta-mă lovește ca un bumerang; iar eu mă dezlipesc rapid de ea.Pe fața mea se citește dezamăgirea, iar în sufletul meu; doar eu știu cât sufăr.La naiba, unchiule.Chiar nu ai putut să-mi spui detaliul ăsta important; din viața ta?!

Scot rapid telefonul din buzunar, și-l deschid observând că am un mesaj.Desigur, de la unchiul Alex; care-mi scrie despre "fostul" mamei.De parcă m-ar interesa asta pe mine, așa că închid aplicația și-l sun; bătând nervoasă din picior.

-Spunemi că Gab...Sahim, nu e lângă tine, deja.Te rog, scumpo.-Spune el, iar eu îmi rotesc ochii; asta în timp ce blonda mă întreabă din priviri, ce am.O ignor, și-mi dreg glasul; apoi schițez cel mai ieftin și fals zâmbet; sprijinindumă de birou.

-Ești un trădător,Alexander.-Spun dur, iar el tace; blonda din fața mea privindumă șocată.La naiba, pe pariu că nu se aștepta la asta.Nici ea, și nici unchiul meu, preaiubit.

-Ce am făcut?!-Spune el, după câteva clipe de tăcere; eu mutândumi privirea din ochii blondei; în alt colț al biroului.

-Ce nu ai făcut.M-ai mințit în legătură cu cel mai important lucru, m-ai convins să-ți spun toate secretele mele; și mi-ai fost cel mai aprig dușman, stând mereu lângă mine și complotând împotriva mea.-Spun dur, privind-o pe blonda care nu pare să aibă vre-o reacție; asupra a ceea ce eu...debitez aici.