sunt în clasă, în ultima zi de școală, diriginta tot vorbește chestiile ei fără niciun sens,și tot încerca să tragă de timp,ca să ne țină mai mult în rahatul ăsta de închisoare. nu mai suport,vreau sa ies mai repede. în sfârșit, sună clopoțelul,din fericire și ultimul pe groaznicul acest an de clasă a 11-a. mi-am luat la revedere de la colegi,am luat-o pe Kate de mână și am plecat. libertate. vară în sfârșit. fără școală, stres sau teme pe care oricum nu le făceam.
Primul lucru pe care l-am făcut după ce am ieșit pe poarta pușcăriei a fost să îl sun pe Nathan. urma să ne întâlnim imediat după "evadare".
Nathan- Hei,ce faci,ai scăpat?
eu- da,din fericire,in sfârșit. vară.
Nathan- da,o să ai și tu o dată timp de mine. mereu anulai câte ceva din cauză că trebuia să înveți..
eu- știi că îmi pare super rău, dar trebuia să fac bine la nenorocitele alea de simulări.
Nathan- da,știu, glumeam doar,știi că te iubesc.
eu- aw,si eu. dar gata cu asta,unde ne vedem?
Nathan- nu știu, vino spre casa mea,eu acum plec,deci o să ne întâlnim pe drum.
eu- ok,plecăm acum,pa,te iubesc.
Nathan- si eu,mult,si o stii.
am plecat către casa lui,aceasta fiind destul de aproape de a mea,deci probabil urma să mergem până la mine să îmi las si eu jegul ăsta de ghiozdan pe care nu mai am chef sa il văd tot restul vacanței.
Kate era lângă mine,avea o privire destul de pierdută, clar o macină ceva. văd că dă să deschidă gura și mormăie ceva:
-uum,Kim,pot să te întreb ceva?
eu- da,sigur,Kate.
Kate- de când sunteți tu și Nathan împreună?
eu- nu înțeleg cum nu îți poți aminti ziua în care eu si cu el ne-am cuplat,erai fix lângă mine.
Kate- oh,pai,pur și simplu nu imi mai amintesc acum cât timp a fost asta.
eu- acum 3 ani,pe data de 11 mai. știi povestea.
Kate- sincer...nu îmi mai amintesc această "poveste". despre ce e vorba?
eu- aaah,Kate, acum imi aduc aminte,nu erai in toate mintile atunci,băusei cam mult. *am zis eu zâmbind către Kate*
Kate- da,așa e,deci povestește-mi.
eu- ok,îl mai ții minte pe David, nu?
Kate- da,normal.
eu- bun,deci era petrecerea aia...la care am fost invitați cu toții, la David acasă. băutură, muzică dată la maxim,lucruri specifice petrecerilor de genul.
Kate- așa, continuă.
eu- am dansat,ne-am distrat,și toată seara aia am stat numai pe lângă Nathan. tu erai deja moartă de beată. am mers cu el în podul lui David, am intrat cu el într-una din debaralele lui David,ne-am așezat pe jos,efectiv și...
Kate- și ce? de ce te-ai oprit? continuă.
eu- și stăteam pe o saltea foarte mică și inconfortabilă, dar nu mă interesa,eram cu el,era tot ce conta. mă ținea în brațe, și aveam piciorul stâng peste ale lui, mâinile mele erau in jurul gâtului lui,una din mâinile lui mă ținea de șold,iar cealaltă era în parul meu. buzele noastre erau extrem de apropiate. mă ținea strâns. îmi era foarte frică de ceea ce va urma, dar mă liniștea faptul că știam că el era alaturi de mine. mă privea atât de pătrunzător, îi puteam simți inima bătând. și după asta, m-a sărutat. m-a sărutat atat de pasional încât aveam impresia că el chiar iși dorea asta. că el chiar mă dorea pe mine. am rămas acolo,la David in debara,făcând același lucru,nimic mai mult,nimic mai puțin, toată noaptea, după care am adormit. ne-am trezit dimineata urmatoare,și... surprinzător încă iși amimtea, nu era nici beat nici drogat,era doar..el.
Kate- wooow...ce frumos...uum,apropo,că tot vorbeam de lup,privește in față.
mă uit unde mi-a zis Kate,și într-adevăr, Nathan stă în fața noastră, la 20 de metri distanță, și când îl văd , uit de toată povestirea, las ghiozdanul ăla nenorocit pe jos,și alerg către el,îi sar in brațe si il sărut de parcă nu ne-am mai văzut de 1 luna,deși ultima dată ne-am văzut dimineață, înainte de școală.
eu- doamnee,ce mă bucur să te văd! *spun eu în timp ce îl iau în brațe cât pot de strâns*
Nathan- și eu,mi-ai lipsit,sincer,au fost cele mai grele 8 ore din viața mea!
eu- mi-au lipsit foarte mult glumele astea stupide ale tale. *spun eu apoi încep să râd*
*Nathan îmi ia fața între mâinile lui,mă privește în ochi,de parcă nu ne-am mai fi văzut vreodată, și mă sărută*
Kate- oh,ce relație frumoasă, mi-aș dori și eu așa...
eu- lasă Kate,îți găsim noi pe cineva.
Nathan- da,eu cunosc un tip..îl cheamă William,dar i se pare prea formal și ii ziceam Will *zice el,in timp ce mă ține cu o mână de după gât, si cu cealaltă mă ține de mână.*
Kate- cât mai aveam, când naiba ajungem.
eu- Kate,sigur ești ok? nu prea pari așa, sincer.
Nathan- poate că te vei simți mai bine dacă vorbesc mai repede cu Will.
eu-daaa,neapărat, fă-o cât mai repede,te rog.
Nathan- îl sun imediat cum ajungem la tine să îți lași lucrurile.
eu- ok,perfect, mersi mult. *spun eu apoi iar îl sărut*
Kate- pe mine de ce nu puteti sa ma intrebati niciodată înainte să faceți ceva?! *strigă ea pe un ton care indică faptul că mai are puțin și începe să plângă in hohote.*
Nathan- Kate,am vrut doar să te ajutam.
eu- Nathan.. las-o..mereu face așa.. îi trece mereu după ce ii fac un ceai cald de fructe de padure la mine acasa.
