-și, Nathan, cum ți s-a părut filmarea? ți-a plăcut?
Nathan- Kim, ce căcat i-ai făcut, încă sper că a fost o glumă proastă și niște efecte, Kim, te rog spune-mi că asta a fost.. spune el dărâmat psihic și plângând.
- îmi pare rău să te anunț, dar draga ta Madison a cam murit. de dapt,eu am omorât-o. și nu,nu au fost efecte.
Nathan- *începe să plângă și mai tare și să dea cu pumnii în pereți*
-degeaba, dacă faci așa să știi că nu se întoarce curvița ta. spun eu privindu-l cu un oarecare dispreț.
Nathan- nu te înțeleg. îmi spui atâtea lucruri,că e prea târziu, că e definitiv și te duci și o omori pe Madison. atât mai aveam și eu. ce naiba,nu are sens,noi nu mai suntem împreună, tu ești cu Josh si totuși faci gelozii.
-da Nathan, normal. dacă nu te am eu,nu te are nimeni. și așa va fii de acum înainte. nu te mira dacă imediat cum îți vei face o nouă prietenă, aceasta va muri. să știi că eu am fost de vină.
Nathan- Kim, dar nu mai are sens. nu înțeleg nimic. spune el plângând în hohote uitându-se la filmare.
-uite-te mult și bine la chestia aia. eu una nu o să mă satur de ea niciodată. i-am zis eu în timp ce îl priveam melancolică.
Nathan- Kim.. a spus el,tremurându-i vocea.
-da?
Nathan- eu ce fac? a spus el cu lacrimi în ochi și cu o inocență aparte în glas.
- ce vrei,Nathan, ca până acum. spun eu rănită de amintirile pe care mi le-a lăsat,greu de uitat,dar încercând să îmi ascund durerea după niște simple cuvinte spuse la nervi.
Nathan- ajută-mă. spune el la fel de lipsit de răutate în privire ca un copil mic ce îi cere ajutorul mamei sale.
- mă tem că nu am cu ce. spun eu încercând să par indiferentă.
Nathan- știu că îți pasă, dar orgoliul nu te lasă să îmi arăți asta. Kim, te cunosc mult prea bine ca să poți să mă păcălești așa.
-și ce vrei eu să îți fac? cu ce vrei eu să te ajut?
Nathan- să mă lași să fiu iar al tău.
-după câte mi-ai făcut, nu cred că se mai poate.
Nathan- dar asta înseamnă iubirea, iertare și sacrificii.
- dacă Madison mai era în viață mi-ai mai fi spus toate astea? fii sincer cu mine. acum ori niciodată.
Nathan- Kim...
-hai Nathan, spune.
Nathan- nu.
-eram sigură. am zis eu luându-l în brațe pe Josh și vărsând o lacrimă pe obraz.
Nathan- dar fii și tu sinceră. dacă Josh nu era aici,nu eram încă fericiți? ca la început. spune el cu o urmă de gelozie în el.
- nu,pentru că tu tot la Madison te-ai fi gândit iar eu tot la Josh. deci am trăit 3 ani de minciuni,când tu tânjeai după Madison, dacă nu cumva chiar erai împreună cu ea,iar eu mă gândeam tot la Josh. pentru ce să mai continuăm,Nathan? să se întâmple la fel? crede-mă, te-am iubit enorm, destul și necondiționat, dar totul are un sfârșit. mi-aș fi dat viața pentru tine dar tu tot pe ea ai preferat-o. dar am o întrebare.. ea s-a rugat vreodată pentru tine? pentru fericirea ta? nu,nicio fată nu a mai făcut vreodată asta,și nici nu o va face.
Josh- Nathan, crede-mă, te iubea atât de mult încât fericirea ta devenea fericirea ei iar tristețea ta devenea tristețea ei. cât timp eram eu cu ea,numai despre tine vorbea. tu erai singurul care conta pentru ea. și ar fi putut să te uite,dar nu a vrut.
- știu că nu e bine să dorești răul altora dar tot ce vreau acum e să îți dai seama. să îți dai seama și să suferi că ai fost mult prea fraier că nu realizai cât te iubeam. m-am consumat toți anii ăștia degeaba. de când am făcut greșeala să încep să te iubesc,până acum, am trăit degeaba, având ochi doar pentru tine. iar acum îmi pare rău pentru asta. dar totuși nu regret nimic. nu? la fel ca tine. mai știi ce mi-ai zis atunci? asta mi-ai zis. că nu regreți nimic din ce ai făcut. dar auzi? tu de 11 mai,atunci,ai simțit ceva? eu da..acum nu știu de tine.. nici nu îți dai seama cât de greu e pentru mine să trec acum,dintr-o dată, peste toate astea,dar cu ajutorul lui Josh, voi reuși, și nu o să mai am nevoie de tine. știi de ce l-am ales fix pe Josh? pentru că el m-a așteptat. și asta mi-a dovedit că într-adevăr mă iubește.
Nathan- și eu te pot aștepta. pentru totdeauna dacă e nevoie,Kim. promit. știi că mă țin de promisiuni.
- da..știu.. spun eu aruncându-i o ultimă privire,pe obrazul meu scurgându-se o lacrimă, aceasta căzând pe jos,udând parchetul casei în care povestea mea și a lui Nathan căpătase un nou sens,și se sfârșise în același timp. nu știu dacă o să plâng, nu știu dacă o să intru în depresii, dar ce știu cert este că nu o să uit niciodată tot ce am făcut cu el,sau fiecare moment petrecut împreună. a fost primul,dar nu și ultimul în viața mea. m-a învățat o tonă de lucruri noi,despre prieteni,despre părinți, despre relații,despre viață în general. nu o să-l uit,iar asta e o promisiune, și eu mă țin de ele,la fel ca el,încă un lucru învățat de la el. mi-am luat bagajele din ușă și am ieșit, fără a mai privi înapoi,deoarece expresia lui facială îmi trezea mult prea multe sentimente și presentimente. era ca și cum ai evita un cântec vechi,doar pentru a nu îți trezi vechile amintiri legate de el. așa eram și eu cu ochii ăia, sau cu buzele alea,sau gropițele alea. nu vreau să le uit,dar nici să le mai privesc o ultimă dată. am pus lucrurile mele și ale lui Josh în portbagaj și am plecat. nici noi nu știam unde mergem.
Josh- o să fie greu,știu. riști chiar să nu îl uiți niciodată. la fel am fost eu cu tine. și iată-mă aici,m-am întors după tine ca să îmi îndeplinesc visul. acela de a fii cu tine. și chiar dacă nu îl uiți, eu te voi iubi la fel de mult,chiar dacă sentimentul nu e reciproc. am trăit la fel și până acum,fără tine lângă mine,dar cu tine în gând neîncetat.
- nu trebuie să te îngrijorezi în legătură cu uitarea lui Nathan, deja nu îl mai pot privi așa cum a fost. nu mai înseamnă mare lucru pentru mine. mai am să trec peste amintiri. ceea ce e imposibil,dar îmi vor lipsi clipele, nu și persoana,clipe pe care le pot retrăi cu tine. deci mulțumesc că ai venit,și m-ai salvat din rutina aia și dintr-o viață plină de minciuni și ascunzișuri.
Josh- oricând.
