Ezra- știi că ne va găsi, nu?
- nu-mi pasă, chiar am nevoie de o pauză de la relația cu el, devine obositor să am grijă de el atât de mult.
Ezra- te înțeleg..
- tu și echipa ta de baschet.. cât mai rămâneți?
Ezra- două zile...
- poftim? păi și eu ce mă fac?!
Ezra- o să ținem legătura.
-okay.. dar..unde stai?
Ezra- Illinois. tu?
- nu creeeed, de acolo ne-am mutat noi, acum stăm în L.A.
Ezra- loool, nu se poate, unde în Illinois ați stat?
-știi zona aia de lângă parc, cu casele alea mari și străzile alea cu garduri verzi?
Ezra- da, daa.
-eh, acolo, pe Sunset mai sus.
Ezra- nuu se poateee, eu stau undeva în capătul străzii, la început gen.
-păi și cum de nu te-am mai văzut până acum?!
Ezra- tu nu m-ai văzut, eu pe tine da.
-poftim?
Ezra- da, am fost chiar și la aceeași școală.
- nu mai înțeleg nimic.
Ezra- îți zic ceva dar promiți că nu râzi?
- da, promit.
Ezra- ai fost crush-ul meu din totdeauna.
- păi și eu de ce nu te cunoooosc?!
Ezra- știi.. la ora de latină era mereu un ciudat care nu vorbea cu nimeni și nu răspundea niciodată la oră și d-astea.
- nu-mi spune că tu erai ăla.
Ezra- nu, eu eram prietenul lui care părea mereu vesel și glumeț, înfumurat după care mureau toate fetele.
- daaa, îmi amintesc, mi-ai împrumutat o gumă de șters într-o zi.
Ezra- mdaa..și n-am mai primit-o niciodată înapoi.
- îmi pare rău.
Ezra- nu, n-are nimic, mai aveam multe gume de șters, ce naiba.
- nu de gumă, măi.
Ezra- atunci?
- că team ignorat tot timpul ăsta.. deși puteai avea pe oricine altcineva...dar nici nu te-am recunoscut, atunci erai brunet.
Ezra- mda, îmi pare rău, părul meu a suferit o mică mare schimbare.
- e okay, îmi place. când să ne sărutăm îl aud pe idiotul de Nathan strigând pe geam și mă întorc brusc.
- ce doamne iartă-mă ai?!
Nathan- știam că sunteți aici, o să te omor în bătaie, omule!
- Nathan, să îți fie clar că nu te atingi de el.
Nathan- tu de ce îi iei apărarea?! nu înțeleg nimic, Kim, tu mă mai iubești? strigă el, cățărându-se pe fereastră, venind ușor către noi.
- Nathan, normal. dar știi.. uneori ești mult prea protector. și devine enervant, e okay, nu pățesc nimic. spun eu privindu-l în ochi, încercând să îi recâștig încrederea.
Nathan- mă minți. nu înțeleg cum și-a dat seama.
- poftim? cu ce mint?!
Nathan- crezi că nu îmi dau seama? erați aici, mai aveați puțin și vă sărutați și îmi spui că ești okay și că nu se întâmplă nimic?
- da.
Nathan- Kim, vino. spune el făcându-mi semn să mă apropii de el. m-am dus direct să îl îmbrățișez. în sfârșit înțelegeam de ce a meritat să fac atâtea sacrificii pentru el. uneori indiferent de ce se întâmplă între tine și persoana iubită, și simți că ești singurul care luptă și trage ca relația să continue, și vrei să renunți, și ți se pare că ai făcut tot ce ai făcut degeaba, amintește-ți că persoana respectivă nu ți-a cerut nimic, ai făcut totul din dragoste, pentru respectiva persoana, și nu, nu regret ce am făcut pentru el, pentru că îl iubesc. și am înțeles într-un final asta. și el a făcut multe pentru mine, pentru că și el la rândul lui mă iubește, și iubesc asta. nu vreau să mai trebuiască să renunț la el, din cauza unor anumite influențe de afară, care nu cunosc ce avem noi, doar își dau cu părerea.
- mi-ai lipsit, Nathan.
Nathan- și tu mie, Kim. l-am strâns cât am putut de tare, apoi am coborât de pe acoperiș, uitând de sărmanul Ezra.
